Scrisoarea a-CII-a

Scrisoarea a-CII-a (GV)


Mi-e dor de tine, mereu îmi este dor de tine, toamna mea. Eu te ştiam înainte de a te cunoaşte, te ştiam şi munte aprins şi păduri şi anotimpuri, care răsăreau sihastre şi vis născutdin visele mele. Da, te ştiu demult, eşti cerul meu de nemurire, eşti mâinile din prelungirea inimii mele, eşti mâinile tale din mâinile mele. Oh, te ştiam demult, din ochii rotunziai malului cu sălcii, unde mă ascundeam după apusul soarelui, iar tu mă căutai şi mă găseai a două zi la răsăritul lui, rostindu-ţi numele. Eşti visul din visul meu mereu, eştiprivară din toamna, care îmi miroase a început, eşti tihna ei, eşti clipa care vine, iubita mea, eşti templul meu. Priveşte-mă, de ce vrei să te ascunzi de frunze, tu m-ai dezvelit !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->