Scrisoarea a- CIX-a
Te simt ploaie, o ploaie de toamnă care mă încearcă, ce poartă în ea şi dorul şi rugina vremii, încercuită de vorbe îngheţate din chinuri cu şanţuri, de tobe în lacrima din ruga, ce îmi urcă spre înalturi şi visul şi anotimpul. Te simt în mine, ca noapte ce o zideşti, revendicând iubirea, restituindu-mi timpul, cu pietre de lumină şi gura toată stepă, o pasăre de vise-n ecoul verii, spre toamnele cărunte, cu veşnicia-ţi dor, ca nimeni să nu poată să îţi şteargă din plisc durerea. Îţi sorb din tăcere şi vorba dezvăţ şi norii ce vor să mă plouă, când o ironie mă îmbată cu străine parfumuri de răsfăţ. Sunt pasăre din ploi căzute demult, am ochii legaţi şi zbor spre apus, o linişte care începe să răsune, că o povară ascunsă de multă vreme. Te simt ploaia mea pe frunte când cerul îmi lasă sărut, ca eu să pot să îngrop ce am pierdut şi să dezgrop ce am lăsat. Doar în tine mi-am cuprins infinitul, în care mi-am închegat adevărul definit.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii