Scrisoarea a CL-a
Am vrut să îţi scriu să mă ierţi că am trecut pe la tine ca să îţi şoptesc cât de mult te iubesc, că fără tine mă îngân cu noaptea şi că toate simţurile mele sunt dincolo de pragul uşii tale, unde te ating, te mângâie şi se rătăcesc prin visele tale, în apa ta, în cuvântul tău . M-am oprit pentru o clipă într-un colţ al camerei tale, ţi-am atins mâna, încheietura ei şi obrajii roşii. Priveşte, încă mai am pe mâini roşeaţa lor atunci când scriu, cât de frumoasă eşti şi curată ca o umbră de apă, care păşeşte vertical prin vene până în inima mea. Ochii tăi au devenit ferestre inverse care reflectă un timp ce îl îndur, în singurătatea în care m-ai găsit şi în care te-am rugat să mă laşi ca un gând, sau suspin ce va apune în lumea asta fără un decor, atunci când îmi este dor de tine. Să mă ierţi că buzele mele ţi-au atins fruntea, dar mi-a fost drag să adorm în liniştea ta, ferit de cuvintele sub care exişti atât de minunat, departe de frica lor. De aceea am tăcut în tine şi îţi scriu că îmi este îndeajuns să ştiu că eşti şi să tac, iubindu-te.
-->
Comentarii