Scrisoarea a CLI-a
M-am oprit doar ca să îţi scriu un poem, un poem despre un zbor al gândului, femeie, spre acolo unde nu sunt ore, tăcerea este chemare, nisipul timpului cântă surd în ceas, la umbra unui infinit şi amândoi am fi lipiţi de pereţii nemărginirii ... în iubire. Aş vrea să uităm numele fericirii, pentru că niciodată nu am putut să îl duc până la capăt nici măcar în gândurile mele cele mai frumoase, pe celelalte nici nu mai vreau să le trezesc. Am făcut un zid, iubito, un zid galben tăcerii pentru o clipă care va veni, cu fluturi ce zboară prin raze încruntate, pe străzi înalte cu neguri, spre o cumpănă a vieţii, la streşini. Acolo voi tăcea poate o vreme, voi tăcea un cer care ne fură şi am să îmi duc singur povara, sub cioburi de vrăji, în rugi, nu blesteme, peste vămi la hotare, peste ziduri zidite. Tu să aştepţi, poate cineva va veni şi îmi va continua povestea poemului meu care nu are sfârşit, pentru că el, sfârşitul, nu are taine.
-->
Comentarii