Scrisoarea a CLV-a
(GV)
Ce mult mi-am dorit să te scriu poezie, o umbră a mea, în care să îmi văd păcatul, să te cresc pe trupul meu aripi pentru un zbor ce va veni. Eşti cea mai frumoasă poezie a mea, eştiminunea din cuvintele la marginea cărora mă aşez cu dragoste desăvârşită fără regret. Mi-am dorit să te scriu cu buzele mele, în rotunjimea cuvintelor, ca tu să îmi înţelegi sensul luminii cu care te mângâi, rupând din mine iernile de flori şi seninul de fericire şi apoi să te aşez rădăcina a unui vis, pe care încă îl tac. Nu m-am minţit şi nu m-am rătăcit niciodată când ţi-am spus că te iubesc, nici atunci când ţi-am dăruit tăcere şi nici când mi-am trădat ruga, pentru că m-am întors şi ţi-am strigat numele în mine unde ai fost mereu. Vezi, atunci când nu eşti, eu, eu aud glasul ochilor tăi, pe care l-ai zidit tăcută în mine şi a rămas acolo lângă atingerea ta. Mă simt însă nevrednic, în chinul meu, să privesc ochii tăi cuminţi şi să mă simt egal visărilor de zeu, sub liniştea în care ne-ar cuprinde un veşnic anotimp. Te-ai zidit în mine iubire, vâltori de vis, ca vis de nemurire şi eu nu am făcut altceva decât să te scriu, cea mai frumoasă poezie a mea, dintre toate, pe care inima mea le-a scris în tăcere.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii