Scrisoarea a CLXI-a
(GV)
Când pomii iernii ne privesc miraţi, să înţelegi că nu mi-am plâns trăirile sub brumă, că am o taină zbor, ce mă îndeamnă în gândul, patima şi dorul lor, pământ. Aş vrea o vreme săînvăţ să mă bucur, să pot iubi până literele îmi vor deveni cruci, fără temeri de nopţi sau depărtare, cu suişuri şi vise, unde să îmi caut începutul unei sărbători mute, rătăcit înumbră neumblată. Poate o zi, ziua aceea citită în cuvinte, tăcută şi ascunsă, precum o vină a noastră, unde masa, pâinea şi apa ta sunt ale mele. Aşteptarea mea îmi sculptează izvor de trăiri, acolo sub pleoape, unde prezenţa ta îmi arde în secunde dorul, ca să dispară alfabete şi răsărituri, sub dorul tău ce mă cere în ruga şi apoi mă aduce în tine din trecut.Mă dizolv iubito, înlăuntrul aşteptărilor tale, lăsând doar lumina ca osândă în mine, când este timpul să plec, să mă nasc rădăcini. Zăvoarele toate ne vor înflori rugina, fără a nesfârşi trăirea în cuvinte, unde eu mai rămân, într-o lume dăruită numai ţie. Timpurile noastre vor fi mai mult decât aceste cuvinte, când ploaia şi vântul le vor închide, lăsându-ne doar tăria de a ne asuma visul.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii