Scrisoarea a CXC-a
(FM)
Dacă ai fi fost visul meu cel mai frumos, în care ani la rând să te confund cu trăirea, cu răsăritul unui dor, după o noapte pe care nu o pot rosti, ai fi fost marea mea la poli şi euaş fi fost la ţărmul tău poruncă şi amândoi am fi o fost roaua gândurilor în dorul iubirii, fără să ştim despre moarte, străda mea pe care merg cu tine. Puteam să facem din anost opoveste, pe care să o scriem pe piatră, undeva foarte aproape de albastru, în văi pe care le poartă inima mea, zămislindu-ţi adâncul. Seninul de ploaie ai fi fost şi norii umbrelor mele şi am fi făcut simfonia atâtor toamne fără tine, aşteptarea din arborii lacurilor, luciul luminii, sau taina şi gândul, ce îmi ştie mugurul verde şi se îmbată, la o distanţăalbastră de adâncul inimii. Când respir sufletul tău curge spre mine în frânghii de ploi pe care mă caţăr, ca o lumină în aripi de fluturi, spre tăcerea cu care îţi măsor iubirea. Suntem doar o taină din clipe, suntem râul şi văpaia, orizont avem gândul sub patimi de dor, suntem trestia, veacul. Mă dor fluturii care îmi dau năvală, sub tâlcul solar în care tuîmi eşti altarul, toamna care încă mai freamătă în sinapse şi îţi închină rodul ei ţie, cea care ai devenit ... ziua noastră.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii