Scrisoarea a- CXIX-a
(GV)
Scrisoarea aceasta o scriu din roua ce o zideşti cu aripi pe trupul meu dintr-un zbor, cu clipe ce s-au irosit. Aş fi zburat cu tine, frunze, pădure, sau zare, ca să răsar di spini, flori, undeva unde să ne iubim între secunde. Dar mă voi naşte din nou şi am să te caut, în visele mele zăcământ, în nopţi cu brumă, în verdele ce o să răsară, în vremuri careşiroiesc şi în timpul care nu mai are timp. Ne vor durea deopotrivă şi neliniştile şi pacea şi tremurul din palmele unite şi plânsul infinit şi fiinţa şi tropotul pe drumuri ... de copite. Mă simt, iubito, timp, mă simt poate un nume, închid o poartă a sorţii, un Pământ, un gând rămas cândva să se mai mire, în dorul care-l dori ... o lume. Nu am să fiu nicicândo resemnare, nici tălpi ce tac iubirea mea, în mine, nici domuri reci, nici aştri, nici tăcere, nicio salvare a lumii mele în tine. Voi fi atât, o fiinţă, mai bizară, voi un timprostit ca anotimpuri, voi fi o pace care o să te doară, un cer senin, o noapte fără visuri. Iar tu, vei fi osânda ce mă ţine, o coală albă, limpede cuvântul.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii