Scrisoarea a CXXI-a
(GV)
Ai răsărit în mine mii de fluturi, cu aripi albe, paşi şi sfinţi şi înalţi. Ai răsărit şi angelic şi sublim cu toată păsările deodată, cu fiecare mugur, cu fiecare petală într-un zbor de albatros spre înalt. Ai răsărit aşa, pur şi simplu, din curbura scoicilor, din aburul cald al cuvintelor de iubire, ca un vis ce pătrunde iubit, suav şi uimit, încărcat de parfumul apei din dorul înalt de zbor şi te-ai aşezat iubire în inima mea, care cânta laolaltă cu ciocârlia, dansul colorat al petalelor de flori. Apoi ai ţesut minunate cuvinte în tăcerea ta sfântă, care se prelinge ca rugăciune, îmbrăcându-mă într-o mantie de lumină a iubirii. Mă picuri petale albe, iar eu, nu fac altceva decât să întind mâna şi să te ating cu dor, lumina mea, respirată de îngeri ! Tu, tu eşti şoapta mea de visare, locul de unde nu îmi amintesc să fi plecat vreodată, anotimpul care mă înveleşte cu cântec şi vorba următoare. Întine mi-am găsit iubirea, pe care o mai căutăm amândoi copilărind în ierni de zăpezi. Sălăşuieşti în mine şi în oglinda apei ninse de norii albi în lunecare, trudind luminii dorul meu, risipă. Mi-ai dăruit frumuseţea în emoţii şi răspunsuri, în muzica pe care o găsesc şi în tăcerea ta, pentru că tu eşti în mine viaţă, iubire şi mirare, drumul în care îmi respirpaşii, apa şi cerul, sub care aştept cu gândul întins spre icoane.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii