Scrisoarea a II-a

[Chiorean Aurel]

Scrisoarea a II-a
(GV)
M-am întors să îţi scriu, să îţi spun cât îmi este de dor de tine şi de copacii care au în seva lor o pală din destinul meu, lăsând să nască muguri, de vis cu amândoi. Îi văd mereu cum îşi înfig în mine ochii flămânzi de tine şi cad din necuvânt, cuvinte în visul ce încă ne inundă.
Doar vântul îmi mai aduce lumina chipului tău şi îmi mângâie obrazul stârnind patimi în cuibul aşteptării, unde trăiesc cu tine în gând.
Aş fi vrut să îmi fii eternitatea, să îmi porţi visul şi timpul şi să îmi încolţeşti trăirea devorându-mi spaţiul, unde mă strigi, te strig, dar nu mă auzi.
De ce ai stârnit în mine atâtea patimi şi cuvinte, ai scuturat copacii şi acum pleci ?
Nu ştii că tu, doar tu eşti clipa mea din cuvinte, că tu eşti seva fierbinte sub doruri lungi şi vise care m-au îngenunchiat ?
Iartă-mă că ţi-am scris, dar azi îmi este dor de tine, atât de dor încât nici nu mai ştiu dacă de tine, de mine sau de noi !

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]