Scrisoarea a IV-a

[Chiorean Aurel]

Scrisoarea a IV-a
(GV)
Nimic nu s-a schimbat de când te-am cunoscut, aceeaşi noapte, acelaşi vis, aceeaşi sfântă lumină, atât doar că poate, sau nu m-ai ştiu, mi s-a părut, că te iubesc mai mult şi asta-i vina.
Nu s-a schimbat nimic, dar vreau să rămâi neatinsă în mine, să pot să te respir adânc, să te respir uşor, ca orice respirare, lăsând departe strâmtoarea norilor.
Nu s-a schimbat nimic, atât că îmi scriu tăcerea pe rugi şi stânci când aripile mele îşi pierd splendoarea în carton. Nimic nu s-a schimbat, de când eu m-am născut, doar că tu te-ai zidit în mine, în ziua noastră dată, rememorând secundele-n coloanele de lut, ispite, greşeli, nebunii.
Ai rămas aceeaşi vorbă care îmi locuieşte în gât, o rugă în ceruri către sfinţi să îmi dea lumină, un vis ce s-a întâmplat şi mai mult.
Purtăm însă amândoi, vrem nu vrem o sfânta vină, neprogramat îndemn la tâmplă, unii îi spun iubire, foc sfânt ce arde, sau blestem ... ce se întâmplă.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]