Scrisoarea a VI-a
(GV)
Sigilează-mi distanţa să pot să-ţi iau amprenta tălpii, să-ţi simt căldura în corăbii şi să mă urc la tine în vis !Calc doar pe urma ta, merg în vis peste tăciuni şi mă aplec doar în senin, ca să pot creşte din nou, rădăcini dintr-un abis unde îmi făcusem locul. Vreau să calc cărări de spini, să îmi iubeşti pământul şi cărbunii, lăstarii vieţii sub foşnetul de arbori unde am să te aşez.
Poate îmi vor mai rămâne cuvinte în voci, când timpul mi se va zbate pe buze, în ancorarea mea la ţărm. Doar tu eşti ţărmul unde am fost, dar încă nu-s decât un timp când nerostirea mi-este păcat, iar aerul foarte rece. Ascultă-mi tăcerea şi ai să auzi strigătul sub care eu am strivit lumina ochilor tăi. Fii versul meu, respiră-mi gura şi gustă-i tăcerea din suspinul rămas în temelia zilei, din unicul meu vers !
-->
Comentarii