Scrisoarea a X-a

Scrisoarea a X-a 
(GV)

Astăzi este ziua mea de aer, de apă, de munţi de pământ, de doruri înfipte , de gesturi rutină. Nu pot să vorbesc, nu pot să m-ascult, deschid doar o uşă, către un trup aţipit şi simt încă un vis, mai simt încă o vină.Eu caut iubito, istovul în fugă, nu mai pot să visez, nu mai pot să îndur, la ceruri înalţ mereu câte-o rugă, pe pământ sunt tăcut, mă simtbuturugă. La colţul de stradă aştept peste ceruri, spre ziduri o zare 
a smuls al meu somn, un dor o iubire,visări aşteptare, 
e seară iubito, nu pot s adorm. 
O parte din mine, în vis te-ascunde, eşti umbra rămasă pe mâini şi pe haine, substitui doar rostul de a fi, de-a răspunde, 
de forfota străzii, ascunsă în taine. Mă doare visarea cu gustul de ceară, iubesc fără noimă, mai pun întrebări, mă dor şi adâncuri, mă sfâşie o gheară, sunt în tren, vezi iubito, dar nu mai sunt gări .

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->