Scrisoarea IV-a
Dragă nu putem mima lupii, colţii lor albi în lumina Lunii.
Aş cerceta la infinit dantela ta, cercelul şi centura ta abisiniană.
M-aş uita la tine ca la o zeiţă spaniolă, scufundată în minele de aur şi corali din sud.
Trădările de care vorbeşti au trecut ca şi orele pierdute în nisipuri. Am pierdut nenumărate ceasuri aşteptându-te pe plaja pustie ,devenisem o scoică apoi un pescăruş disperat, fără cuib sau patrie. Ştii tu ce înseamnă o patrie, o recoltă, făcutul vinului? Iubirile nu există, este un mit capitalist al economiei de consum. Consumăm neveste, zestrea lor, munca într-o nefirească scenă rotativă: te naşti -trăieşti- mori -te naşti. Ce plictis, acelaşi decor şi problematică. Filosofia e o minciună ca şi adevărul. O negaţie a unei negaţii ne dă un adevăr care e fals. Cui pasă că hienele urlă a pustiu? Îţi spun eu şi Spinoza avea chelie. Regii au penisul mic şi ambiţii mari. Asta e tot. Va veni o vreme când sexul va fi anulat. Poezia desfiinţată. Democraţia schimbată pe o realitate virtuală care încape în cel mai mic buzunar. Vom rumega insecte şi viermi culeşi direct din burlane, ecologic adaptate. Spre dimineaţă vom adormi unul în braţele celuilat visând la Everestul care nu mai există decât în cărţile vechi de la anticar.
AG
-->
Comentarii