~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~
mâinile care scriu
nopțile mele nedormite
suspiciul tăcut sunt
în gâtul meu
degete deștepte
pentru vânt
șoptesc și șuieră
mângăindu-ţi respirația
o bataie de inimă păcătoasă
în piept
sub sânul tău
mistuie urmele
unei pasiuni ardente
ce se mângâie pe corp
citiţi şi:
Lumea lui Matei – trăiri din viitorul meu trecut
Lumea lui Matei (blogspot)
Cronopedia - amintiri din faptul serii
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Când iarna în curte pe furiș a venit ,Sufletul meu a fost pe deplin fericit, Credeam că iar faci înghețate glume Și apoi pleci grăbită departe în lume. Mi-am pregătit mai bine acum cojocul ,Dar am înțeles al iernii foarte bine jocul,Acum merg mai…
Citeste mai mult…M-am săturat de frigul iernii acum afară,Albul înghețat mai bine mă înconjoară, Vântul viclean al iernii își făce un cojoc, Îmi place foarte mult al vântul rece joc. Dar nu mai sunt supărată că este frig,Așa este iarna când timpul este aprig, În…
Citeste mai mult…Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Aurelia, nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc! Poate cu o mâmgâiere (virtuală), poate cu simplul "Mulţumesc!", cuvintele îmi vin greu acum...
Da, văd că uneori intuieşti ce gândesc şi apoi ilustrezi în chip ingenios umilele mele versuri cibernetice (cineva spunea, pe un forum că poeziile cibernetice sunt total creaţii întâmplătoare ale unei maşini, dar decând mi-a fost sugerat acest gen de scriere am descoperit că, da, maşina - calculatorul - furnizează o înşiruire de cuvinte, uneori zici că e dadaism - şi abia apoi, încercând să le şlefuieşi îţi trezeşti în propiul gând, în propria trăire sentimente, pasiuni, trăire sau vise nebănuite, surprinzătoare.
Şi încetul, cu încetul a devenit ca o dependenţă...
Probabil poeţii "clasici" cu vers clasic sau chiar vers alb, au şi ei astfel de trăiri, dar pornirile lor vin din alt unghi...