Limba japoneză are două sisteme de scriere. E vorba de sistemele katakana și hiragana.Primul este utilizat pentru scrierea numelor de origine străină sau pentru nume proprii, inclusiv pentru numele din limba română. Literele în acest sistem sunt de fapt silabe.
Citirea lor se face aproximativ ca în limba română,cu anumite excepții.
Pentru a transforma un prenume românesc de exemplu în unul japonez trebuie efectuate anumite modificări ale sunetelor care nu au echivalent.
În limba japoneză cuvintele sunt accentuate pe ultima silabă. Pentru a putea păstra accentuarea originală se pot folosi vocale lungi respectiv duble pentru silaba accentuată. Vocala lungă se reprezintă cu o linie orizontală ondulată deasupra. Nu în ultimul rând, pentru a face o consoană vizibilă, se folosește o consoană dublă .
Un prim exemplu considerat de mine a fost prenumele Florin.
El se citește "Furorin" și are patru grupuri de reprezentări japoneze. L-am scris lunile trecute la atelierul de mozaic pe un montaj pe o placă de lemn, pe care am așezat șase rânduri de plăcuțe de mozaic pe lățime zi douăsprezece pe lungime.
A fost vorba de plăcuțe colorate, care aveau dimensiunea inițială de 2x2 cm .În zona centrală a plăcii decorative, pe placa împărțită în trei pe lugime și la fel pe înălțime am intervenit cu plăcuțe decupate foarte mici, astfel încât să alterneze culorile bleumarin pentru scrierea precum cea cu cerneală a prenumelui meu, și un maron deschis ales ca fundal. În final a rezultat o mică operă de artă. Celălalt prenume Mircea se citește în japoneză Mirucha și are alte grupuri, tot în număr de patru.
Bibliografie
1. Mircea Florin Caracaș, A fi vârstnic , volumul II, Editura ePublishers, aprilie 2020
-->
Comentarii