Anapoda, de-a valma mă-ntind pe foaie, în sus şi în jos.
Macin cuvinte să-mi pavez aleile rânduri cu ele.
Încerc să-mi învăţ geografia paşilor şi aştept
să-mi crească aripile dinlăuntru,
să fiu pregătit când voi trece
la matematică, la geometria în spaţiu,
să zbor cu sufletul împreună.
Să pot să scriu
sau să-mi desenez şi pe verticală, trăirea.
Să nu-mi fie doar oglindă
cerul. Să aibă infinitul, coloana
ce uneşte cerul cu pământul.
Râ(j)(v)nesc cafea.
10.11.2014, ora 14, 20’
-->
Comentarii
lingurita de zahar sunt multumirile-mi Gabriela, sper sa fie suficient de dulce..., o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Delicioasă poezie!
multumesc mult Lenus, o noapte binecuvantata, Marius
Frumos Marius!