astăzi, cum mă știi, boem,
scriu, c-un deget prin zăpadă,
pentru tine un poem.
însă, ori este geloasă,
ori haină, iarna asta,
ba mă ceartă, ba mă lasă
numai în genunchi să-ți scriu
cu un deget prin zăpadă
și râde-apoi și eu mă tem
că o să-mi înghețe mâna
și nu termin acest poem.
strecurându-se, șireata,
se așterne peste versuri
și mă-ntreabă: „nu e gata?”
dar eu știu, vrea să mă vadă
cum mi-ar sta om de... zăpadă!
așa că, vino, cât e vreme,
cheamă iute și salvarea,
poți să chemi și pompierii!
și mă jur că, niciodată,
nu o să mai scriu poeme
doar c-un deget prin zăpadă...
-->
Comentarii
Frumos!
frumoase versuri
și ai scris aici. Sărbători fericite!