trec prin noi
cu tandreţea unui tren personal
printr-o gară cu flori albastre la peluză
sau cu acurateţea bisturiului
mânuit de un doctor specializat
în incizii adânci
se duc anii
rămâne doar amintirea
celor care am fost
doar cicatricea
celor care am vrut să fim
palma mea
flutură în urma lor
ca în urma unui iubit care nu se va mai întoarce
niciodată
rămânem şi noi în gara pustie
tu cu un alt rid pe frunte
eu cu un cearcăn în plus...
anii îmi trec
să nu-mi treci şi tu
mai ţine-mă un pic sub ramura de vâsc
și preț de-un sărut
fă-mi timpul să stea în loc, darling
-->
Comentarii
Multumesc:)
Frumos poem...Felicitări!