se duce satul
în satu-n care m-am născut
mai sunt acum câţiva ţărani,
din ce în ce o duc mai greu,
împovăraţi şi ei de ani.
şi râul a secat pe albii
şi sălciile s-au uscat,
prin case umblă magaoaia,
se duce satul… şi-i păcat!
se duce satul în trecut,
cu mioriticele doruri,
ţăranii s-au predat pe scut,
jucându-şi ultimile roluri.
se duce satul şi-i păcat,
cu el se piere doina, dorul,
la poartă toţi au pus lăcat,
prin curţi a inundat mohorul…
şi cimitirul doarme trist
de cruci şi de morminte vii,
păzite doar de bietul Crist
prin bălăriile pustii...
marţi, 27 ianuarie 2015
-->
Comentarii
Cu acelaşi drag!
Admiratie!