Cerul iar s-a întunecat rău afară,
Încarc stiloul dintr-o călămară.
Chitara stă liniştită pe canapea,
Un glas spune „împacă - te cu ea.
În această seară plouă…plouă,
Pregătesc umbrela mea nouă.
Memoria inimii îmi spune ceva,
Sărutul tău când ploaia cădea.
Alunecă printre pleoape un cuvânt,
Nu-mi pasă de al primăverii vânt.
Câteva alune, un pahar cu puţin vin,
Multe gânduri în sufletul meu revin.
Respir, nimic nu mă poate tulbura,
Numai ploaia la geam se-nvolbura.
Ce nu-mi amintesc, am totul în ochi,
Trandafirii iubirii într-un mănunchi.
Se joacă ploaia printre înfloriţi copaci,
Chitara mă întreabă: „Tu ce mai faci?”
Pe masă, liniştit, un pahar cu puţin vin,
Se joacă ploaia cu al chitarei suspin.
Cad picături în grădină ca altădată,
Plouă, plouă, beau puţin vin împăcată.
Este roşu ca frumoasa floare a iubirii,
Ploaia s-a potolit la sfârşitul povestirii.
-->
Comentarii
Mulţumesc!