Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,
Poate și primăvara a obosit.
Te mângâie privirea-mi, dar tu tremuri.
Iubirea noastră oare s-a irosit?
Visez adesea muguri printre blocuri
Chiar dacă astăzi afirmi că-s sclifosit;
Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,
Poate și primăvara a obosit.
Când sentimentul stă ascuns în geamuri,
Plângi resemnată, nu vezi că am sosit
Și ai fugi desculță spre noi țărmuri,
Fără să recunoști că m-ai iubit.
Se-ncurcă altfel albul printre ramuri...

Comentarii
Argumentele, dragă Aurelia, stau bine ascunse printre florile de cireș. Îți mulțumesc pentru popas și promovare.