Se pare
(GV)
Se pare că pomii au cu toţii urechi
şi floare de-alun şi foşnet câmpie,
cascade de frunze, în doruri perechi
şi strigăt de frate şi cânt ciocârlie.
Se pare că pomii şoptesc doar iubire,
în freamăt de codru, captivi într-un vis,
respiră în cercuri, de ani nemurire,
în albele zboruri, rădăcini paradis.
Se pare că pomii tânjesc dor de verde,
orizontul lor sfânt, dăruit fruct pasiunii,
picătura de rouă, dintr-un vis ce se pierde,
iubirea-păcat, din tăierea pădurii.
Se pare că pomii, ne spun ce e timpul
şi clipa şi dorul din larg, depărtare,
ne spun ce e iarna, când ea e stăpânul
şi poarta luminii, acol' lângă zare.
Se pare că pomii ştiu ... vreau să tacă,
când ruga ta sfântă, ţi-o spune făptura,
că sunt şi tăcere şi plângeri de salcă
şi dar şi iubire, în suflet ...natura.
-->
Comentarii