seară de toamnă
pe cerul serii orizontul doarme,
mijește dintre plopi un corn de lună,
se-așterne aur pe poteci pustii
și toamna asta parcă e nebună.
în colț de umbre șoaptele apun
în dulci melancolii verlainiene,
pe un covor de frunze eu adun
flori veștede de maci și zânziene.
sub cerul infinit și plin de har
un lampadar cu stele luminează
o noapte magică ca de cleștar
în care toamna asta delirează.
mă văd adesea ca în paradis,
încremeniți în seară amândoi,
când fericiți visam același vis
să rătăcim în lume numai noi.
la tine-n brațe toamna astăzi râde,
la mine plânge iarăși sera-n prag,
s-a strecurat în inimă un gâde
ce m-a făcut ca să rămân pribeag.
-->
Comentarii
Mulţumesc Agafia.
Recitit cu multa placere.