Se lasă în noapte frunze de niciunde coborâte de vânt,
peste chip. Mă anunţă în reprize, ca un fluier comandat
de şuierul plămânilor din pământ, că vine.
Se lasă sec peste trup cu voie bună, bucurie.
Se opreşte tot. Se dă voie la iubire.
Iubire de suflet. Adorm să mă trezesc.
13.11.2014, ora 19, 30’

Comentarii