Cu cei doi copii în brațe, băiatul în brațele tatălui, devenit dintr-o dată absorbit de importanța momentului, ea, mamă devenită așa de la o oră la alta, copleșită de responsabilități, cu mica fetiță în brațe, au plecat la drum.
Cu o Dacie albă, un șofer - om cumsecade, se îndreptară spre orășelul în care nu-i așteaptă nimeni, dar , unde peste ceva ore, poate țipete chiar plânsete însoțite de priviri speriate vor inunda apartamentul.
Băiețelul stă cuminte în brațele bărbatului ce îl strânge cu gingășie , controlându-i căciulița să stea bine pe cap. Dar tânăra femeie , Silvia, privea la micuța ființă cu o adorație mută. Aștepta ca pruncul să deschidă ochii ,să-i dea cu mâna ei prima masă, o sticluță cu biberon , umplut cu cald încă..
Dar micuța dormea , mișcându-și gurița și căutând probabil sursa vitală pentru ea
. Silvia privea fața mică, albă, cu pleoapele închise. pe pleoapa dreaptă o alunița , un semn discret îi dădeau micuței un semn distinct. Apoi, ca la un semn tainic , micuța deschise ochii. Ochi albaștri de o frumusețe aparte, priviră la ființa ce sta aplecată spre ea. S-au privit adânc, micuța ce avea o lună de viață și această tânără femeie copleșită de emoție. Ea, Silvia știa ce a simțit atunci. Își amintește acel moment . A simțit din partea copilului un fel de rezistență, un fel de ,, Nu,, mut .
A plâns tot drumul ! Nu a ajutat nici sticluța cu lapte, nici brațele speriate ale mamei, nici legănatul . Ea, plângea ! Plângea pentru că aceea ființă ce i-a dat viață, a alungat-o . Vor trece câteva zile până când micuța se va obișnui cu noua ei mamă. Dar se va naşte o dragoste pe viață. Iubirea poate înlocui orice durere.
Își aduce aminte cu nostalgie Silvia, de acea zi minunată de sfârșit de martie. Au ajuns târziu după amiază. După ce Gaby plăti şoferul , mulțumindu-i pentru sufletul său omenos ce avu răbdare să asculte pe un drum lung plânsete de sugar , de copii purtați pe brațe încă străine , deschise ușa apartamentului plin de emoție.
Am ajuns acasă copii,le spuse el .Au așezat fetița pe canapea, ea încă nu avea tendință de răsturnare, de altfel ambii copii adormiseră.
Cum vom proceda de azi încolo ? întrebă Silvia ! Nu avem nimic pregătit.
Ba da ! Așteaptă puțin, merg să aduc un cărucior pentru Daria noastră mică ! Ieși din locuință , se duse în vecini. Știa că aceștia nu m-ai aveau nevoie de cărucior, voinicul lor împlinise doi ani. Se rezolvă așadar cu dormitul fetiței. Băiatul va dormi cu noi zise Silvia.
Așa începu noua viață. Au reușit să stea câteva zile acasă , cu copiii, să se adapteze unii cu alții.
Ce zile minunate . Gaby nu m-ai întârzia la serviciu, se grăbea să ajungă acasă.
Când au primit copiii au primit de la medici și diverse sfaturi.
Fetița este sănătoasă, dar la naștere i s-a dislocat piciorușul drept. Veți veni peste cinci luni la control și vă vom spune ce aveți de făcut .
Băiețelul nu este prea sănătos, are rahitism. Atenție când îl veți scoate afară, ochii îi sunt foarte sensibili.
Multă vitamină A, mult morcov !
Ce se întâmplă cu tine , Gaby ? îl întrebă inginerul șef . Am impresia că ești cam nedormit. Ceva schimbări în viața ta ?
- Și încă ce schimbări ! Sunt de ceva zile, părinte. Îi povesti despre frumoasa familie ce și-o construi.
Domnule, ce curaj aveți ! Păi dacă vă treziți cu niște surprize de proporții ?
_ Adică, la ce vă gândiți ?
- De exemplu să vină părinții naturali să vă ceară copii!
- E și aici o regulă, nu merge așa, sunt niște acte , dosare ale copiilor, totul ținut în mare ordine. Nu se joacă nimeni cu vieți de copii.
- Da, frumos ai spus , să fie așa, să vă bucurați de ei și să aveți parte de putere să-i creșteți.
S-au bucurat de aprecieri, de simpatii, dar și de răutăți spuse pe la colțuri. Unii chiar invidioși ce nu le-ar fi trecut prin cap să facă un astfel de gest să crească copii înfiați cu toate că nu-i aveau , bârfeau și făceau pronosticuri mizerabile. Dar ei doi, Silvia și Gabriel își vedeau cu toată responsabilitatea de rolul ce și-l asumară. Silvia, primi trei luni de concediu postnatal. Acum liniștită își vedea de îndatoriri. Primul lucru, să facă rost de un pătuț pentru băiețel. Au cumpărat un pătuţ frumos cu o salteluță flexibilă, cu sertare și alte adausuri simpatice . În dormitorul lor din apartamentul cu trei camere , lângă patul lor au așezat pe partea unde dormea Silvia pătuțul băiețelului. Micuța dormea în căruciorul alb luat de la vecină și care li-l dărui cu multă dragoste. Urmă apoi cumpărare de lapte praf, Humana, le recomandă medicul pediatru. Biberoane, sticluțe, pentru că și băiețelul tot cu biberonul era hrănit. Au urmat zile pline ! Scutece, lapte praf, etc.
Și cât farmec poate fi în astfel de activități o știu doar cei ce trec prin clipe magnifice. când responsabilitatea față de mica făptură stă în mâinile tale.
Termin concediul, ce vom face în continuare se întreba Silvia. O luă pe Daria în brațe, în trei luni crescu , zâmbea și deseori râdea cu gurița ei mică, bucurându-și părinții. Ce copil vesel , spuneau ei. Diferit de surioara lui, micul Gaby , se trezea mai puțin vesel, plângea des, mereu irascibil. Fiind mai mare ca vârstă necesita atenție sporită.
Cît morcov a mâncat micuțul ! Fier, B-uri, și A-uri, sub formă de pastile pe lângă spanac și multe alte legume , l-au pus pe micuț la propriu și la figurat pe picioare.
Ura! am o veste grozavă să-ți dau, iubitule. Micuțul nostru s-a ridicat astăzi în piciorușe. Și imaginează-ți, a sta fără să se țină de pătuț . Când l-am văzut am fost atât de fericită! Eu l-am sărutat iar el mi-a spus pentru prima oară MAMA ! Trebuie să notez neapărat data aceasta, să țin minte, e de o importanță deosebită.
Silvia, povestindu-i lui Gaby evenimentele din aceea zi avea lacrimi în ochi de bucurie. Gaby se desbrăcă repede de haină și fără să aștepte , intră în camera unde cei mici la aceea oră se jucau . O sărută pe Daria, apoi apropiindu-se de pătuțul băiatului, i se adresă : Bună micuțul meu, astăzi ai fost de nota zece, e primul tău zece luat, și sunt sigur că vor urma mulți de zece. hai vino la tata în brațe !
Îl ridică ușor, îl sărută pe creștet și îl puse jos pe covor , ținându-l de mânuțe și încercând să-l îndrume să pășească. Dar Micuțul începu să plângă, nu voia , se sperie.
Bine atunci , uite stai aici pe perina asta lângă pătuț, să văd cât ești de curajos ! Hai, arată-i și lui tata cum înveți tu să umbli.
Micul Gaby luă în mână un rățoi ce măcăi la atingere, apoi uitându-se la tată îi spuse ,, mama !
Bravo băiete, eu te dau jos din pătuț, te răsfăț și tu îmi zici,, mama .
Dar tata ? când mă bucuri și pe mine, puiul meu drag ?
Copilul nu-i dădu atenție. Atunci Gaby dori să-l pună din nou în pătuț, dar primi rezistență. Copilul nu dori să părăsească micul paradis de pe dușumea, unde spațiul îi permitea desfășurarea. Apoi , în patru labe se apropie de pătuț, se agăță de sertare și încet se ridică în piciorușe.
Bravo, strigă Gaby, speriind copilul. Dar după ce tatăl îl mângâie el făcu câțiva pași , ținându-se de pătuț.
Așadar începutul era realizat . Copilul își înzdrăveni piciorușele, zeama de morcov, i-a limpezit privirea, calciul luat i-a întărit oasele. La un control făcut la medicul pediatru, acesta le spuse : E pe drumul cel bun, copilul. În câteva luni rahitismul va dispărea. Îl îngrijiți minunat pe copil . Când îmi amintesc cum arăta când ați venit cu el la mine, câte luni în urmă, doar trei ? Bravo tinerilor ! Vă onorați frumos rolul de părinți.
Ce poate fi mai frumos decât acele câteva cuvinte spuse de pediatru. Erau atât de fericiți !
Așadar și eu pot face ceva bine, gândi Silvia ! Ea rămase cu o sensibilitate excesivă, după ce ratase cele două nașteri și nu adusese pe lume copii. Se credea vinovată ! Dar, unde era vina ? Nici ea nu putea să răspundă acestei întrebări.
Dar copiii ei dragi pe care îi avea acum , pentru care ar fi făcut orice să-i știe sănătoși, veseli, fericiți, îi dădeau siguranță și încredere în forțele ei, proprii. Desigur, el, iubitul, soțul, , fără el ce ar fi făcut ? Era alături de ea iubind copii, ajutând-o în toate.
la un alt control făcut la medicul pediatru, de această dată cu mica Daria, primiră felicitări, ce bine arăta fetița. Da e jucăușă, veselă : Uită-te la mine, Daria îi spuse medicul. Îi controlă urechiușele, capul, mâinile, apoi se opri la piciorușe.
- Doamnă, dezbrăcați puțin fetița, să-i văd piciorușele. Știți că trebuie să mergeți cu ea la C., să o vadă profesorul Damian. A avut probleme la naștere, s-ar putea să fie luxație la un picioruș. Să vedem
Măsură, întinzând piciorușele fetiței, unul lângă altul. Dar această mișcare de întindere o făcu pe micuță să plângă :
- am remarcat și eu , când îi fac băiță trebuie să fiu foarte atentă , altfel plânge, desigur o doare. Da, știm domnule doctor, când fetița va împlini șase luni ne ducem cu ambii copii la C. Cu ocazia asta ne vor spune ce avem de făcut
Foarte bine, dragii mei. Și , doamna Silvia, concediul dumneavoastră postnatal se termină, dar găsim noi o posibilitate să vă ajutăm, să m-ai primiți la început încă o lună de concediu, apoi m-ai vedem.
Ce bucurie ! Așadar încă o lună își va crește copii liniștită. stând cu ei acasă.
Î
-->
Comentarii