Câte secrete ploaia-ascunde
În picurii ce- ți bat în geam
Când zilele se rup bolunde
Ca frunza toamna de pe ram.
Se rup din pomul fericirii
Privind ploaia pe geam cum plânge
Scriind poveștile iubirii
Când dorul două inimi frânge
Și când iubirile le poartă
Doar vântul, ca scrisori de dor,
Ducându-le la tine-n poartă
Și-apoi la mine în pridvor.
Când nu-s cuvinte să vorbească
Doar gânduri ce se-nalță-n zbor,
Ce numai ploaia la fereastră
Le tot șoptește-ncetişor.
De toamnă-ți sunt, nu mai am ploi
S-au așezat cu toate-n tine
Și-ți plâng pe geam șoptind de noi
Secrete dulci printre suspine.
Chiar de mai sunt zile puține
Câte-au rămas aș vrea să știi
Secretul meu ploaia mi-l ține
De-o lași, pe geam ea ți-l va scrii!
de Gabriela Mimi Boroianu
06.10.2014
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Un secret sub formă lirică, al ploilor...
Profund, poetic, frumos.
Felicitări, Mimi!
Aurora, cu drag
Minunate versuri!
Lecturat si apreciat
Lecturat cu mult drag. Frumoase versuri!