Ca umbrele, alunec în hipnoză
Spre-o lume gotică, sub cer romantic.
Mă las captiv în propria psihoză
Când regăsesc un bust al Evei, antic.
Cu sete de vampir adulmec viața
Din întunericul universal,
Cu beznă-mi răcoresc întruna fața,
Timid ca un poet medieval.
Buchet de vin – buchet de aurore! –
Străluminează un profil divin:
Femeia de sub văluri incolore,
O Evă care doarme-n baldachin.
Iar umbrele îmi spun povești eterne,
De care-mi amintesc ca într-un vis –
Sărutul Ei pe buze mi se-așterne
Ca primele ninsori din paradis!
Din întuneric, luna mă privește
Șireată, ca virgina din Grânar,
Ce, pentru-ntâia oară, azi poftește
La fructul dat de Dumnezeu în dar.
Pe-un pat de cer ne-ntindem în hipnoză:
O Evă și-un poet timid, bizar,
Îmbrățișați diavolește-n roză,
La umbra unui Măr originar.
Ca doi pirați spre-o insulă fecioară,
Ne azvârlim în sânul lui Satan.
Atingem absolutul prima oară
Cu vârful unei aripi de titan.
Apoi cădem pe-altarul poeziei!
Mai mult de-atât, doar eu mă prăbușesc.
Șireată, dar stăpână veșniciei,
Femeia m-a lăsat să o iubesc.
De-atunci încerc să reclădesc o lume
Cu tonuri de poem medieval.
Dar sunt un visător lipsit de nume,
Sedus de-un fruct divin, universal.
O clipă smulsă din eternitate
A fost de-ajuns ca să mă otrăvesc
Și, de atunci, îmi recunosc păcate!
Dar, mai ales, păcatul că iubesc!
Iar, pentru râvna de a scrie versuri
Cu care sufletul îmi sting mereu,
Străbat și infinite universuri
Ca să mă biciuiască Dumnezeu!
Păcatul de a-mi săruta iubita
Îmi va spori, poate, în iad corvoada.
Iubiți, păgâni, pe Eva strălucita,
În paradis să-nceapă debandada!
Seducției noi îi vom spune viață!
Păcatului îi vom clădi altar!
Să ținem ridicată-a noastră față
Spre fructul dat de Dumnezeu în dar!
Nu-i niciun sacrilegiu în iubire,
Cu-atât mai mult în inima de Evă!
Lăsați-vă seduși de nemurire,
Gustați din plin dumnezeiasca sevă!
Din umbre gotice, medievale
Ce strălucesc sub curcubeu romantic,
Vor crește primăveri universale,
Podoabe unui bust al Evei, antic.
Cu prețul unei clipe seductive,
Corvoadei vă veți face toți vasali,
Stigmatizați cu-nțelepciuni lascive,
Ori înfierați de criminali morali!
Veți fi captivi în lumea cea legală,
Vorbind, poate, o limbă condamnată.
Nu veți desființa a lor morală,
Nu veți avea dreptate niciodată!
Dar, pentru-o clipă de dumnezeire,
Cea care piere-atunci când o atingi,
Rămâi sedus de veșnica iubire,
Învingător, deși nimic nu-nvingi!
8 iunie 2013
-->
Comentarii
Am citit cu deosebită încântare! Felicitări și prețuire!