îşi plimbă acele invers, din răzbunare
şi acel zvon că timpul se întoarce la origini.
Oasele mele-s asemenea crengilor uscate
iar genunchii nu vor să creadă,
îşi uită îndoiala-n articulaţii.
Voinţa ne-ngăduie lupta, îi pune sceptrul,
mâinile deschid porţile galbene
să treacă trăsurile toamnei.
Tu aşezi norii în ele şi-i plimbi
cu brumele dimineţii pe roţi,
de poemele iubirii caută femei de ploaie
să le mângâie pe coapsele fine
ca pe scrisul unor vechi manuscrise.
-->
Comentarii