Însetat
de albastrul din fântânile cerului
îmi beau verdele din vin
în potirele durerii
în urnmă să se reverse rodul.
Pecete gândului pun în dovezi
caut drumuri, porţi să le deschid.
Aşez sufletu-n fapte
şi fructul îl împart
la toţi flămânzii ce-l aşteaptă.
Atât cât poţi să învingi
lupta cu tine se ascute
şi mereu o porţi
semn de virtute.
Iar ce se câştigă cu greu
devine mai de preţ
şi se zideşte
în trup,
dobândeşti miez în cuvinte
şi-n vorbe cumpătare,
zăvoare cu dinţi
nu mai sunt.
de albastrul din fântânile cerului
îmi beau verdele din vin
în potirele durerii
în urnmă să se reverse rodul.
Pecete gândului pun în dovezi
caut drumuri, porţi să le deschid.
Aşez sufletu-n fapte
şi fructul îl împart
la toţi flămânzii ce-l aşteaptă.
Atât cât poţi să învingi
lupta cu tine se ascute
şi mereu o porţi
semn de virtute.
Iar ce se câştigă cu greu
devine mai de preţ
şi se zideşte
în trup,
dobândeşti miez în cuvinte
şi-n vorbe cumpătare,
zăvoare cu dinţi
nu mai sunt.
-->
Comentarii