Semnificația zilelor săptămânii
Compilație realizată de Mihail Toma
mihailxmihai@gmail.com
Vorbeam deunăzi cu un amic la telefon și, la încheiere, îi zic:
– Ne găsim într-o zi a lui Marte!
– Da’… ce făcui coane de-mi declari război, așaaa, pe față? se lamentează amicul.
I-am zis, atunci, că ne întâlnim marți și-apoi am dus muncă de clarificare:
Istoria denumirii zilelor săptămânii se pierde în negura timpului dar primele însemne care le definesc au fost găsite în scrierile babiloniene. Aceștia denumeau zilele săptămânii după principalii aștri, planete, în ordinea apariției lor pe bolta cerească, dar și în funcție de importanța pe care le-o atribuiau în bunul mers al treburilor pe Terra.
Iată, într-o prezentare succintă, semnificația acestora însoțită de indicații astronomice, creștine, zodiacale, istoriografice, culori predilecte și pietre norocoase ( pentru a ști doamnele cum să-și asorteze toaleta din ziua respectivă, sic!):
Luni sau ziua Lunii– Monday; Lundi; Lunes; Montag.
Luna este satelitul natural al Pământului. Luna realizează o mișcare de rotație în jurul Terrei în 27,32 zile, (durata lunii siderale). Intervalul dintre 2 faze de același fel ale Lunii (de exemplu de la Luna plină la Luna plină) este de 29,5 zile, (durata lunii sinodice). Durata lunii sinodice este egală cu durata lunii siderale plus durata de timp care constituie diferența pe care a mai realizat-o Pământul între timp, pentru că s-a mișcat în jurul axei sale și în jurul Soarelui.
Luna are o rază medie de 1.737 km, de 4 ori mai mică decât a Pământului, și orbitează în jurul acestuia la o distanță medie de 384.403 km; pentru a ajunge pe Pământ lumina Lunii are nevoie de ceva mai mult decât o secundă. Viteza medie pe orbită este de 3.700 km/h. Atracția gravitațională la suprafața Lunii este de 6 ori mai slabă decât cea terestră.
Cea mai credibilă ipoteză privind originea Lunii este că aceasta s-a format în urma impactului planetei Theia cu Pământul, cu 4,527 miliarde de ani în urmă.
În religia ortodoxă ziua de luni este Ziua Sfinţilor Îngeri
Deşi în accepţia curentă a calendarului civil ea apare ca prima zi a săptămânii, în realitate, liturgic vorbind, ea este a doua. Prima zi, conform referatului biblic, este duminica. Şi cum duminica aminteşte în primul rând de prima zi în care Dumnezeu a început creaţia lumii, a părut firesc ca Sfinţii Părinţi să rânduiască ziua de luni pentru a fi închinată primelor făpturi create de Dumnezeu înaintea lumii văzute, adică Sfinţilor Îngeri, ca mijlocitori între Dumnezeu şi om.
În astrologie, Luna guvernează zodia Rac si casa a IV-a. „Astrul nopții" exprimă instinctele noastre, reacțiile obișnuite, reacțiile emoționale și subconștientul. Prin Lună noi exprimăm principiul nevoii, nevoia de siguranță și securitate în relații. Luna reprezintă partea reflexivă a personalitații, care conduce la dezvoltare și la abilitatea de adaptare psihologică la schimbări. Reprezintă natura copilaroasă din noi atunci când suntem vulnerabili și depindem de alții din punct de vedere al siguranței, al căldurii și al hranei. Toanele, bune și rele sunt toate parte a dinamicii induse de Lună.
Ideograma: Luna în astrologie dubla semiluna, alcătuită din două semicercuri unite la capete, sus și jos (Lunii i se atribuie numarul 2 în numerologie). Semicercul este un simbol al sufletului, iar punctele de legătură dintre semicercuri sunt la niveluri diferite – jos, nivelul material, iar sus, nivelul spiritual. Deschiderea semicercurilor este spre dreapta, sufletul cautându-și împlinirea în viitor. Simbolul e alcătuit din linii curbe, ilustrând natura pur emoțională a vibrației lunare.
În astrograma natală simbolizează: sufletul individului, partea feminină a omului, nașterea, inconștientul, mama, calitațile feminine, sentimentele.
Mitologie: În mitologia greco-romană, existau mai multe zeitați asociate cu Luna. Cele grecesti erau Artemis, zeita castitații, a Lunii si a vânătorii; Hecate, zeița Lunii și a lumii de dincolo, și Selena. Diana era corespondentul roman pentru Artemis. Luna era descrisă călătorind într-un car; Astarte la fenicieni, Isis la egipteni, Ishtar la babilonieni.
Culori predilecte: argintiu, alb, gri
Pietre norocoase: piatra-lunii, cristal-de-stâncă, perla
Marți sau ziua lui Marte– Tuesday; Mardi; Martes; Dienstag.
Marte este cea de-a patra planetă de la Soare. Distanța dintre Marte și Soare, în medie, este de 230 milioane km, iar perioada sa orbitală de 687 zile pământești. Marte este o planetă telurică, cu o atmosferă subțire și trăsături reminiscente ale ale suprafeței datorită impacturilor cu alte corpuri cerești și activitaților vulcanice, dar prezintă și văi și deșerturi. Pe Marte se găsește cel mai înalt munte din Sistemul Solar, Olympus Mons, dar și Valles Marineris, cel mai mare canion.
Dintre toate planetele Sistemului Solar, cu excepția Pământului, Marte este singura care ar putea deține apa lichidă și probabil, întreține viața. Marte are aproape jumătate din raza Pământului, și doar o zecime din masa acestuia. Este mai puțin densă, dar suprafața sa este aproape egală cu cea a uscatului de pe Pământ.
Suprafața planetei pare să fie compusă majoritar din bazalt. Dovezi arată ca o porțiune din suprafața planetei este compusă majoritar din silice și poate fi asemanătoare cu andezitul de pe Pământ. Cea mai mare suprafață a planetei este acoperită de praf de oxid de fier, de consistența pudrei de talc de unde și aparenta sa culoare roșietică.
Marte poate fi văzută de pe Terra cu ochiul liber. Magnitudinea sa ajunge la -2.9, o strălucire întrecută doar de Venus, Luna și Soare.
Anotimpurile de pe Marte sunt asemănătoare cu cele de pe Pământ, datorită înclinațiilor identice ale axelor de rotație ale celor două planete. Totuși, durata anotimpurilor este de două ori mai mare pe Marte, din cauza distanței față de Soare. Un an pe Marte este echivalentul a doi ani pământești.
În religia ortodoxă ziua de marți este Ziua Sfinţilor Prooroci
Marţea e ziua pomenirii celor mai vechi dintre sfinţii calendarului, adică a Sfinţilor Prooroci în general şi îndeosebi a Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre ei, omul de la cumpăna celor două Testamente.
În astrologie, Marte guvernează zodiile Berbec și Scorpion, și casele I-a și a VIII-a. „Planeta roșie”, așa cum este numită de astronomi, reprezintă energia folosită pentru a ne afirma, de a lupta pentru ceea ce dorim să realizăm și a lua decizii. Cuvântul care definește Marte este "acțiunea". Este motorul abilitații de a face față provocărilor, de a lua inițiativa, de a folosi forța și de a face efort, de a rezista defensiv sau ofensiv. Ne îndeamnă să fim competenți - de a ne juca sansa. Îndrăzneala, curajul, și conduita sunt legate de Marte. Reprezintă însăși voința și expresia propriului ego. Marte poate exprima de asemenea furia, frustrarea și mânia, deci este primitiv, o energie instinctivă. Ne împuternicește să fim îndrăzneți în tot ceea ce facem, dar nu are prea mult de-a face cu tactul și diplomația.
Ideograma: Marte în astrologie un cerc al spiritului, din marginea căruia pornește o linie oblică spre dreapta-sus, terminată cu o săgeată, simbol al dorinței (în numerologie, Marte este asociat numărului 4). Cercul spiritului apare jos, la nivelul materiei. Tendința de înălțare a spiritului prin energia dorinței este adesea manifestată în agresivitate sau în plăceri senzuale. Săgeata poate fi văzută și ca o semicruce, deci ca un aspect deficitar în ce privește viziunea asupra materiei, din care lipsesc perspectiva și idealul înăltător. Aceasta glifă este folosită și în biologie ca simbol pentru sexul masculin.
În astrograma natală simbolizează: masculinitatea, energia, ceea ce ne dorim mai mult, în ce domeniu cheltuim cea mai multă energie
Mitologie: A fost numita după zeul roman al războiului. Mai este numită și „planeta roșie", datorită aspectului său roșiatic. În mitologia babiloniană, planeta era numită Nergal, zeitatea focului, războiului și distrugerii. Grecii au numit-o Pyroeis. În mitologia hindusă, Marte era cunoscută ca Mangala.
Culori predilecte: roșu, grena, portocaliu, purpuriu
Pietre norocoase: safir, rubin, granat
Miercuri sau ziua lui Mercur- Wednesday; Mercredi; Miércoles; Mittwoch.
Mercur este prima planetă de la Soare și cea mai mică din Sistemul Solar, având o structură telurică. Diametrul planetei este de 4879 km la ecuator. Aceasta este chiar mai mică decât cei mai mari sateliti naturali din Sistemul Solar, Ganymede si Titan.
Planeta este compusă majoritar din metale, 70%, și 30% materiale silicate. Din punctul de vedere al densitatii, Mercur se situează pe locul doi în Sistemul Solar, cu 5.43 g/cm³, densitate puțin mai mica decât cea a Terrei. Miezul de fier care ocupa 42% din volumul total, generează un câmp magnetic ce ajunge la 1% din cel al Pământului. Nucleul este înconjurat de o manta de 600 km grosime. Învelișul exterior este de 100-200 km.
Mercur e asemănătoare în aparență cu luna Pământului. Planeta prezintă numeroase cratere, unele întinzându-se pe distanțe de sute de kilometri. Nu are sateliți naturali și nici o atmosfera substanțială. Se crede că aceste cratere s-au format datorită faptului că miezul și mantaua planetei s-au răcit și contractat. După solidificarea învelișului exterior Mercur a fost intens bombardată de comete și asteroizi care au contribuit la formarea craterelor. Existența unei atmosfere mai substanțiale ar fi diminuat efectele produse de aceste impacturi.
Mercur are cea mai excentrică orbită dintre planetele Sistemului Solar. Distanța dintre Mercur si Soare oscilează între 46,000,000 si 70,000,000 km, în funcție de mișcarea de rotație a planetei. Planeta este mai ușor vizibilă din emisfera sudică a Terrei. De asemenea, ca și alte planete și cele mai strălucitoare stele, Mercur poate fi observată în timpul unei eclipse totale a Soarelui.
Timp de mulți ani s-a presupus că mișcarea de rotatie a planetei Mercur se sincronizează cu mișcarea de revoluție a Soarelui, așa cum Luna se sincronizează cu Pământul. În 1965 s-a dovedit ca planeta se rotește în jurul Soarelui de trei ori la fiecare două mișcări de revoluție ale acestuia. Datorită acestei sincronizari, o zi mercuriană dureaza 176 zile pământești.
În religia ortodoxă ziua de miercuri este Amintirea vinderii Domnului Hristos
Ziua de miercuri aminteşte de începutul Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos, de sfatul cărturarilor şi fariseilor de a-L prinde pe Iisus şi de trădarea Sa de către Iuda, cel ce a căzut din ceata Apostolilor. De aceea, ziua de miercuri e nedespărţită de ziua de vineri, consacrată Răstignirii şi Morţii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu.
În astrologie, Mercur, acest „Mesager Înaripat", guvernează zodiile Gemeni și Fecioara și casele a III-a și a VI-a. Reprezintă gândirea, învățatul și capacitațile de comunicare. Împarte capacitatea de a raționa, a imagina, și identificarea mentală cu lumea. Reprezintă abilitatea noastră de a teoretiza cât și cea de a pune în practică. Conduce mutațiile psihice, învățarea de abilitați, dexteritate fizică și psihică. Această planetă reprezintă dorința de a folosi abilitatile verbale, mentale și de negociere pentru a ne exprima imaginativ sau real. Guvernează toate formele de comunicare. Mobilitatea fizică este de asemenea aratată de Mercur și în acest mod planeta leagă sănătatea corpului și a minții. Principiul planetei este "schimbul". Legătura între gând și gura este funcția lui Mercur. Ca un mesager, funcția lui este dublă - duce informații la și dinspre minte, este un constant flux de impresii, fapte, motive, experiențe senzoriale, și analizează aceste informații.
Ideograma: Mercur în astrologie începând de jos vedem o cruce - simbolul materiei - deasupra careia este lipit un cerc al spiritului, iar pe acesta o semilună a sufletului cu capetele în sus, ca niste aripi. Crucea are o linie orizontală, nivelul material, și una verticală, a destinului (în numerologie, Mercur este asociat numărului 5). Ridicarea deasupra nivelului materiei implică un efort intelectual cu conținut spiritual - cercul. Semiluna de deasupra este deschisă în sus, spre cer, arătând deschiderea sufletului către adevărurile superioare. Două linii drepte și două linii curbe dau lui Mercur un echilibru între rațional și emoțional.
În astrograma natală simbolizează: intelectul, comunicarea, modul nostru de a comunica, ceea ce ne intereseaza cel mai mult.
Mitologie: Planeta Mercur a fost observată încă din mileniul III I.Hr. din vremea Sumerienilor, aceștia numind-o Ubu-idim-gud-ud. Babilonienii numeau planeta Nabu sau Nebu, după numele dat mesagerului zeilor. În antichitate, Grecii au dat două nume planetei: Apollo (când era vizibilă dimineața) și Hermes (când era vizibilă seara). În cele din urmă au înțeles că dăduseră două nume aceleiași planete, Pitagora fiind primul grec care a propus unificarea. Hermes era zeul comerțului și hoților, un zeu descurcăreț, talentat, iute și deștept.
Mercur a fost numită după zeul roman Mercurius, zeu ce are corespondent în mitologia greaca pe Hermes iar în mitologia babiloniană pe Nabu. În India, planeta a fost numita Budha, după numele fiului lui Chandra (Luna). Chinezii cunoșteau planeta ca fiind "steaua de apă" după unul din cele cinci elemente. Ebraicii l-au numit Kokhav Hamah, "steaua Soarelui".
Culori favorabile: portocaliu, albastru deschis, gri, galben, violet, verde
Pietre norocoase: rubin, ametist, lapislazuli
Joi sau ziua lui Jupiter- Thursday; Jeudi; Jueves; Donnerstag
Jupiter este a cincea planetă de la Soare și este cea mai mare dintre toate planetele din Sistemul solar. Are diametrul de 11 ori mai mare decât cel al Pământului, o masă de 318 ori mai mare și un volum de 1300 ori mai mare.
Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca strălucire (după Soare, Lună și Venus; și câteodată Marte). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de către Galileo Galilei și Simon Marius, în 1610, a celor patru mari sateliți ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede și Callisto (cunoscuți ca sateliții Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mișcare aparent necentrat pe Pământ. A fost un punct major în favoarea teoriei heliocentrice de mișcare a planetelor a lui Nicolaus Copernic; susținerea de către Galileo a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu Inchiziția.
Jupiter are un câmp magnetic uriaș, mult mai puternic ca al Pământului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (după orbita lui Saturn!). (De notat este că magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din păcate pentru viitoarele călătorii spațiale și o problemă mare pentru proiectanții sondelor Voyager și Galileo, mediul de lângă Jupiter prezintă mari cantități de particule prinse de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această „radiație” este similară, dar mult mai intensă decât cea observată în centurile Van Allen ale Pământului. Ar fi fatală pentru orice ființă umană neprotejată.
Jupiter este în jur de 86% hidrogen și 14% heliu (după numărul de atomi, cca 75/25% după masă) cu urme de metan, apă, amoniac și „piatră”. Asta este foarte aproape de compoziția primordială a Solar Nebula din care s-a format întregul sistem solar.
În religia ortodoxă ziua de joi este „Ziua propovăduitorilor“
Joia a fost numită „ziua propovăduitorilor“, adică ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli şi a Sfântului Ierarh Nicolae, ca reprezentant al tuturor sfinţilor ierarhi, urmaşi ai Apostolilor. Motivul pentru care această zi a fost închinată Sfinţilor Apostoli este legat de faptul că joia a avut loc Cina cea de Taină, moment în care Mântuitorul Iisus a instituit Sfânta Liturghie.
În astrologie, Jupiter guvernează zodia Săgetator și casa a IX-a. „Marele benefic" cum i se mai spune în astrologie, este văzut ca energia folosită pentru dezvoltare, creștere și explorare a unui scop mai înalt în viață, de a provoca regulile existente în societate. Reprezintă abilitatea de a stabili propriile limite etice, morale și legale și de a dobândi un nivel mai înalt de înțelepciune, educație, putere și experiență.
În propria extindere ne lărgim orizonturile, de asemenea ne exprimăm dorința de a trece dincolo de ceea ce este cunoscut - prin călătorii, filozofie, și extinderea experiențelor vieții până la ultima frontieră și dincolo de ea. Jupiter ne face capabili de a ne dezvolta dincolo de granițele stabilite de norme familiare sau sociale, de a ne dezvolta și de a înflori.
Ideograma: Jupiter în astrologie O semiluna a conștiinței, sus, deschisă spre stânga, spre trecut, continuă la capătul de jos cu o cruce a materiei (în numerologie, Jupiter este asociat numărului 3). Crucea este lipită (de semilună) la capătul din stânga al liniei sale orizontale. Preluând din acumulările trecutului, se poate dobândi o înțelegere superioară a planului material, beneficiind just de satisfacțiile sau șansele speciale înscrise în destin.
În astrograma natală simbolizează: evoluția spirituală, înțelepciunea, expansiunea în planul spiritual sau în cel fizic.
Mitologie: Jupiter era principala divinitate romană; la început - zeul cerului. Pentru grecii antici, era egalul lui Zeus, zeu al ploii, al zăpezii, al tunetului și fulgerului, stăpânul Olimpului.
Culori predilecte: purpuriu, albastru, indigo
Pietre norocoase: safir, ochi-de-tigru, ametist
Vineri sau ziua lui Venus- Friday; Vendredi; Viernes; Freitag
Venus este cea de-a doua planetă de la Soare. Este cel mai strălucitor corp ceresc, cu excepția Lunii Pământului. Este singura planetă a Sistemului Solar numită după un nume de femeie.
Venus este una dintre cele patru planete telurice ale Sistemului Solar, ceea ce înseamnă că are o structura asemănătoare Terrei. Diametrul planetei este doar cu 650 km mai mic decât al Pământului, iar masa este 81.5% din cea a planetei noastre. Cu toate acestea condițiile de la suprafata planetei sunt foarte diferite de cele ale Pământului, datorită densității dioxidului de carbon din atmosferă. Bogația în dioxid de carbon corelată cu norii de dioxid de sulf generează temperaturi la suprafața planetei de peste 460 grade C.
80% din suprafața planetei o reprezintă câmpiile vulcanice. Pe lângă cratere, munți și văi, forme întâlnite la toate planetele telurice, Venus prezintă câteva forme de relief unice. Printre acestea sunt "farra", care ajung la dimensiuni de 20-50 km lungime si 100-1000 m înălțime, și "coronae", inele circulare. Toate aceste forme au origini vulcanice.
Temperatura nu variază în funcție de noapte și zi, în ciuda mișcarii lente de rotație a planetei. Vânturile sunt blânde, dar datorită densitații atmosferei, transportă praf si pietre. Presiunea atmosferică pe toată suprafața planetei este de 92 ori mai mare decât cea a Terrei. Venus orbitează Soarele la aproximativ 108 milioane km și face o rotație completă în 224.65 zile pământești. Deși toate orbitele planetelor sunt eliptice, a lui Venus este cea mai apropiată de circular. Când se află între Soare si Pământ, atinge cea mai mică distanță față de Terra dintre toate planetele, de 40 milioane km.
Venus face o rotație completă în 243 zile, de departe cea mai lentă dintre planetele mari. O zi siderală durează mai mult decât un an, pe Venus.
În religia ortodoxă ziua de vineri este „ Ziua cinstirii Sfintei Cruci”
Vinerea are atât un caracter comemorativ, amintindu-ne de chinurile, moartea şi îngroparea Domnului - şi deci şi de Sfânta Cruce -, cât mai ales un aspect actual, de participare a noastră la Jertfa cea mântuitoare, de purificare lăuntrică şi de aşezare la poalele Crucii, a păcatelor noastre, a tuturor căderilor noastre.
În astrologie, Venus guvernează zodiile Taur si Balanța, și casele a II-a și a VII-a. „Luceafarul", așa cum este cunoscută în popor, reprezintă plăcerea, bucuria relațiilor, dragostea și grija față de altul. Ne ajută să decidem ceea ce este important pentru binele și fericirea noastră și a celor apropiați și ceea ce este irelevant. Ne da îndemnul de a cauta companie și dragoste, de a ne simți bine în pielea noastră, deci are legatură cu respectul de sine.Venus este dorința din subconștient de a ne uni cu alții, și este voința noastră de a coopera. Ne ajută să ne bucurăm și ne aduce plăceri - estetice cât și fizice. Nu este o sursă mare de energie, dar este indispensabilă pentru a relaționa.
Ideograma: Venus în astrologie Peste crucea materiei, cercul spiritului infinit (în numerologie, Venus este asociat numărului 6). Glifa seamană foarte mult cu cea a lui Mercur, dar îi lipsește semiluna de deasupra, iar cercul este de obicei ceva mai mare în glifa lui Venus. Unele interpretari îl văd ca pe o imagine a oglindei lui Venus, simbol al frumuseții, dar și al vanitatii și plăcerilor. Efortul de ridicare deasupra materiei se bazeaza mai mult pe lucrurile concrete, pe emoțiile legate de planul material. Aceasta glifă este folosită și în biologie ca simbol pentru sexul feminin.
În astrograma natală simbolizează: capacitatea noastră de a iubi, ceea ce ne place mai mult, tipul de partener râvnit.
Mitologie: Fiind cea mai strălucitoare planetă vizibilă pe Terra, Venus a fost cunoscută încă din preistorie. În mitologia babiloniană era cunoscută ca Ishtar. Mai târziu, romanii au numit planeta Venus, după zeița iubirii. În mitologia greacă, Venus era numită Aphrodita, iar în mitologia hindusă planeta Shukra.
Culori predilecte: verde, roz, albastru
Pietre norocoase: smarald, jad
Sâmbata sau ziua lui Saturn- Saturday; Samedi; Sábado; Samstag; Șabat.
Saturn este cea de-a șasea planetă de la Soare, iar ca dimensiune este a doua din sistemul nostru solar cu un diametru de 119,300 km. Planeta este renumită, dar și recunoscută ușor după sistemul de inele formate în mare parte din particule de gheață și o cantitate mică de rămășițe de piatră și praf.
Inelele au fost prima dată observate de Galileo Galilei, în 1610, cu telescopul, dar nu au putut fi identificate ca atare. Există două teorii privind originea inelelor planetei Saturn. Prima dintre ele este că acestea provin dintr-o lună a planetei, iar a doua că inelele constituie resturi ale materiei nebuloase din care s-a format Saturn.
Structura internă a planetei Saturn este asemănătoare cu cea a planetei Jupiter, având un miez de rocă înconjurat de hidrogen și heliu. Miezul este asemănător ca și compozitie cu cel al Pământului, dar mai dens. Se presupune că masa miezului este de 9-22 mai mare decât a Terrei. Temperatura miezului ajunge la 11.700 grade C. Viteza vântului pe Saturn poate ajunge pana la 1800 Km/h. Un an saturnian este echivalentul a 30 de ani pe Pământ. Distanța aproximativă dintre Soare și Saturn este de 1,400,000,000 km. Cu o viteză orbitală de 9.69 km/s, planetei îi trebuie 10,759 ani tereștrii să termine o rotație în jurul Soarelui. Pană la momentul actual au fost observați 60 de sateliți care gravitează în jurul gigantului gazos.
Saturn este cea mai depărtată planeta din cele cinci vizibile cu ochiul liber, celelalte patru fiind Mercur, Venus, Marte si Jupiter. Deși merită observată mai tot timpul pe cer, Saturn și inelele sale se disting cel mai bine când se află în sensul opus Soarelui.
În religia ortodoxă ziua de sâmbătă este „Ziua de pomenire a morţilor”
Până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, sâmbăta era ultima zi a săptămânii, aducând aminte de finalul creaţiei lumii. Însă, odată cu jertfa şi Învierea Sa din morţi, Mântuitorul a arătat că lumea creată nu reprezintă totul, ci ea „se împlineşte“ în veşnicie, în ziua a opta, care este duminica.
În imnografia liturgică, sâmbăta e ziua odihnei Mântuitorului înainte de Înviere, petrecută „în mormânt cu Trupul, în iad cu Sufletul, în Rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul“. De aceea, în această zi îi pomenim pe toţi cei plecaţi din viaţa pământească, pentru ca şi ei să fie părtaşi odihnei Mântuitorului şi să învie împreună cu El.
În astrologie, Saturn guvernează zodia Capricorn și casa a X-a. Planeta, numită și „Marele Învațător", reprezintă energia comprimată a disciplinei, limitării și structurii. Ne împuternicește în aplicarea unor obiceiuri și ne oferă dorința și abilitatea de a deveni maturi prin trăirea vieții în conformitate cu anumite reguli și paradigme. Este legată de familie și de sentimentul de securitate și tradiție. Saturn are și o influenta negativă, ca toate planetele de altfel, deoarece în dorința de a stabili standarde în funcție de timp și ierarhii, ne poate duce la teamă de schimbare și inhibiții, dezvoltând conservatorismul. Stabilește rutine și scopuri confortabile, asta pentru a balansa dorința de expansiune a lui Jupiter. Aceasta este o parte din noi mai degrabă refractară decât revoluționară, și ne da capacitatea de a construi structuri solide în viață care ne permit să prosperăm printr-o viață rezervată și temperată. Ambițiile și scopurile care sunt stabilite prin Saturn sunt de obicei accesibile dar cer o muncă grea, înceată și de multe ori laborioasă în aplicarea de rutine și standarde. Influențele lui Saturn pot induce pesimism.
Ideograma: Saturn în astrologie Sus, vedem o cruce a materiei, care la capătul de jos continuă cu un S întors, de fapt două semiluni una în continuarea celeilalte, prima deschisă spre interior, a doua spre exterior (în numerologie, Saturn este asociat numărului 8). Materia este pusă pe primul plan în vibrația lui Saturn, iar sufletul are nevoie de introspectie înainte de a se exprima în exterior. Crucea plasată deasupra semilunilor sufletului poate fi văzută și ca limitari și restricții impuse acestuia.
În astrograma natală simbolizează: răbdarea, rezistența, probele la care ne supune destinul, elevarea sigură și lentă.
Mitologie: Saturn a fost cunoscută din preistoric. În astrologia hindusă, sunt 9 obiecte astrologice, cunoscute ca Navagrahas. Saturn, unul dintre ele, este denumit "Sani" sau "Shani". Cultura chineză și japoneză desemnau planeta Saturn ca „steaua pământului". Până la urma această planetă a fost botezată după zeul roman Saturnus, zeu care are ca și corespondent în mitologia greacă pe Cronos, iar în mitologia babiloniană pe Ninurta. În mitologia romană, Saturn este zeul agriculturii. Zeul corespunzator la greci,
Cronos, a fost fiul lui Uranus si Gaia și tatăl lui Zeus (Jupiter).
Culori predilecte: negru, gri, indigo, albastru-inchis
Pietre norocoase: turcoaz, diamant
Duminică sau ziua Soarelui- Sunday; Dimanche; Domingo; Sonntag.
Soarele este centrul sistemului nostru planetar. În astronomie Soarele este o stea cu clasificarea spectrală G2V. Se estimează că ar avea o vechime de cca 4,6 miliarde de ani, iar acum s-ar afla la jumătatea vieții sale. În prezent, Soarele se afla într-o fază în care nici nu se contractă, nici nu se dilată. Peste aproximativ 5 miliarde de ani (când hidrogenul se va fi transformat complet în heliu), va intra în faza de gigantă roșie.
În comparație cu Pământul, Soarele este gigantic, volumul său fiind de 1.300.000 mai mare decât cel al Terrei. El singur constituie mai mult de 99% din masa sistemului nostru planetar.
Soarele se învârte în jurul nucleului galactic, antrenând astfel cu el întregul nostru sistem planetar. El se rotește în jurul centrului Galaxiei noastre în 200-250 milioane ani.
În Soare nu exista nimic solid sau lichid, toată materia solară este în întregime în stare de plasmă gazoasă. Temperatura de suprafață a Soarelui nostru este de aproximativ 6.000 grade K, iar cea din atmosfera sa, de peste un milion grade Kelvin.
Variațiile activitații solare influențează clima de pe Terra. În perioada 1645 -1715 nu s-a observat nici o pată pe Soare și această perioadă a coincis cu anii cei mai frigurosi ai "micii ere glaciare", o perioadă în timpul căreia temperaturile au fost anormal de scăzute în Europa. Din contra, de la începutul secolului al XX-lea, Soarele este mai activ și temperatura medie a Terrei a crescut ușor. Au fost descoperite multe legături asemănătoare între activitatea solară și perioadele de frig sau de caniculă de pe Pământ.
În religia ortodoxă ziua de duminică este „Ziua Domnului”.
Duminică a înviat Hristos și ea a devenit sărbătoarea cultică a Noului Testament.
În astrologie, Soarele guvernează zodia Leu si casa a V-a. Astrul zilei, cum mai este numit, exprimă identitatea personală și personalitatea. Reprezintă realitatea sinelui, esența verbului a fi și vitalitatea vieții. Prin Soare noi exprimăm propria noastră individualitate într-o formă creativă. Simbolizează expresia vieții, felul cum ne prezentăm în lume. Cunoscându-ne felul nostru de a fi suntem capabili să ne găsim locul special în lume, aceasta fiind cea mai puternică forța a psihicului uman. Oamenii doresc să se exprime în lume într-un mod individual și personal. Prin intermediul Soarelui noi ne personalizăm experiențele, pentru că avem un sens al consțiintei „Eu”. Acesta determină ce este mai important în fiecare dintre noi. De aceea Soarele este realitatea noastră pe care este posibil să o înțelegem doar superficial.
Ideograma: Soarele în astrologie este un cerc cu un punct în centru. Punctul central este un simbol al unitații tuturor lucrurilor (în numerologie, Soarele este asociat numarului 1), sau al punctului originar din care s-au născut toate lucrurile. Cercul spiritului este pretutindeni în jurul acestui punct, protejându-l. Forma este perfectă, nu are nici început și nici sfârșit, fiind un simbol al infinitului.
În astrograma natală simbolizează: personalitatea de bază a omului, calitațile masculine, voința, vitalitatea, dragostea părintească, puterea de a crea.
Mitologie: Soarele este personificat în multe mitologii: grecii îl numesc Helios pe când romanii îi ziceau Sol. In Grecia antica era personificat de Apollon, zeul strălucitor al muzicii și al vindecarii - fratele geaman al Dianei; Ra în mitologia Egiptului antic.
Culori predilecte: auriu, galben, portocaliu, alb
Pietre norocoase: chihlimbar, topaz, piatra-soarelui.
Surse bibliografice: internet Bârlad-2016
***
-->
Comentarii
Citit și însușit...Multumesc!
Felicitări!
Zilele săptămânii în spiritualitatea noastră ortodoxă
Fiecare zi din săptămână îmbracă o semnificaţie cu totul aparte în tradiţia noastră eclesială. De aceea, de duminică (începutul săptămânii) şi până sâmbătă (ziua a şaptea a săptămânii), fiecare pas pe care îl facem spre mântuire este călăuzit de sfinţi şi soroace binecuvântate, rânduite de Dumnezeu spre folosul îndreptării noastre.
Trebuie reţinut dintru început că ziua liturgică nu începe cu miezul nopţii sau cu dimineaţa, ca în măsurătoarea laică a timpului, ci cu seara. Cu alte cuvinte, ziua liturgică este intervalul de timp dintre două seri consecutive. De aceea, sărbătoarea, ca şi slujba oricărei zile, începe cu Vecernia din ajunul zilei respective, având ca fundament textul biblic, care zice: „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua a doua...“ şi aşa mai departe. Trebuie, de asemenea, reţinut că fiecare zi din cursul anului şi deci din cursul săptămânii liturgice este consacrată comemorării unui moment sau eveniment din istoria sfântă a mântuirii noastre, aşa precum ne arată şi calendarul nostru bisericesc, sinaxarul, cărţile de cult etc. Astfel, duminica, prima zi a săptămânii, este sărbătoarea săptămânală a Învierii Domnului, cel mai mare eveniment din istoria sfântă a mântuirii neamului omenesc.
Ziua Sfinţilor Îngeri
Lunea are şi ea o deosebită semnificaţie. Deşi în accepţia curentă a calendarului civil ea apare ca prima zi a săptămânii, în realitate, liturgic vorbind, ea este a doua. Prima zi, conform referatului biblic, este duminica. Şi cum duminica aminteşte în primul rând de prima zi în care Dumnezeu a început creaţia lumii, a părut firesc ca Sfinţii Părinţi să rânduiască ziua de luni pentru a fi închinată primelor făpturi create de Dumnezeu înaintea lumii văzute, adică Sfinţilor Îngeri, ca mijlocitori între Dumnezeu şi om. De aceea, în slujbele zilelor de luni vom întâlni îndeosebi cântări închinate îngerilor. Nu întâmplător, ziua de luni este consacrată liturgic ca zi de pocăinţă. Acesta este şi motivul pentru care vieţuitorii din mănăstiri şi chiar unii credincioşi mai râvnitori aleg să postească în această zi, alături de zilele de miercuri şi vineri. De multe ori, acest post de luni este o expresie a pocăinţei personale, dar şi o manifestare a evlaviei faţă de îngerul nostru păzitor.
Este de reţinut că Nicolae Steinhardt, când a fost botezat în temniţă şi i s-a spus că i s-a încredinţat şi un înger păzitor odată cu numele, a postit tot restul vieţii în ziua de luni, iar seara, la Acatist, stătea de vorbă cu îngerul său păzitor. El numea lunea ziua lui cerească.
Ziua Sfinţilor Prooroci
Marţea e ziua pomenirii celor mai vechi dintre sfinţii calendarului, adică a Sfinţilor Prooroci în general şi îndeosebi a Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre ei, omul de la cumpăna celor două Testamente. Cântările din zilele de marţi îl arată pe Ioan şi pe Prooroci în general, ca mijlocitori între Lege şi Har, ca modele de vieţuire ascetică, de integritate morală, ca îngeri în trup. Una din cântările Octoihului îl arată pe Sfântul Ioan Botezătorul ca apărător şi feritor de „ceasul cel rău“, „de ispita celui viclean“.
Într-o cronică găsită în podul Bisericii „Arbore“ din Bucovina, se vorbeşte de cele trei ceasuri rele din viaţa domnitorului Ştefăniţă Vodă, zis Viforul, care, într-o zi de marţi, a ucis cu mânie, la ceas de seară, pe cel mai credincios sfetnic al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe bătrânul şi viteazul Luca Arbore. Cu zece ani înainte, el zidise din temelie biserica ce îi poartă numele, căreia îi pusese ca hram - culmea ironiei - tocmai „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. Poate de atunci a început să se vorbească în folclorul românesc despre cele trei ceasuri rele din ziua de marţi.
În amintirea vinderii Domnului Hristos
Ziua de miercuri aminteşte de începutul Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos, de sfatul cărturarilor şi fariseilor de a-L prinde pe Iisus şi de trădarea Sa de către Iuda, cel ce a căzut din ceata Apostolilor. De aceea, ziua de miercuri e nedespărţită de ziua de vineri, consacrată Răstignirii şi Morţii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu.
În majoritatea lor, cântările liturgice ne vorbesc atât despre trădare, prindere şi judecare în mod direct, cât mai ales despre modul receptării acestor întâmplări triste de către Maica Domnului. Adică ce a simţit ea ca mamă în acele cumplite momente. Sfântul Ioan Gură de Aur comentează acest fapt, afirmând că e posibil ca alcătuitorii cărţilor de cult să nu fi vrut ca atunci când ne rugăm să fim şi noi puşi în situaţia de a-i judeca pe cei ce L-au judecat pe Iisus. Singura care-i mustră prin glasul cântărilor este Maica Domnului.
În această zi, nouă nu ne rămâne decât să ne ferim de trădarea lui Iuda şi să ne gândim fiecare la trădările şi vânzările noastre. La căderile noastre zilnice. Iar primul pas pe care se cuvine să-l facem este să postim în această zi, tocmai pentru a ne arăta credincioşia faţă de Mântuitorul Hristos, faţă de conştiinţa şi principiile noastre de viaţă.
Joia a fost numită „ziua propovăduitorilor“, adică ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli şi a Sfântului Ierarh Nicolae, ca reprezentant al tuturor sfinţilor ierarhi, urmaşi ai Apostolilor. Motivul pentru care această zi a fost închinată Sfinţilor Apostoli este legat de faptul că joia a avut loc Cina cea de Taină, moment în care Mântuitorul Iisus a instituit Sfânta Liturghie. Cântările liturgice ni-i prezintă pe Apostoli şi pe urmaşii lor ca pe nişte pescari iscusiţi, care au menirea de a vâna oamenii cu mreaja dumnezeieştii lor învăţături. Alte cântări ni-i prezintă ca participanţi la „înnoirea lumii“, când Fiul Omului va veni întru putere la sfârşitul veacurilor, iar ei, Apostolii, vor şedea pe 12 scaune şi vor participa la judecarea umanităţii.
Asocierea pomenirii Sfântului Nicolae cu această zi nu este nici ea întâmplătoare. Şi aceasta, deoarece el poate fi considerat un demn reprezentant al celor care au continuat activitatea Apostolilor, ca „îndreptător al credinţei“ şi „chip al blândeţii“.
Vineri, ziua cinstirii Sfintei Cruci
Vinerea are atât un caracter comemorativ, amintindu-ne de chinurile, moartea şi îngroparea Domnului - şi deci şi de Sfânta Cruce -, cât mai ales un aspect actual, de participare a noastră la Jertfa cea mântuitoare, de purificare lăuntrică şi de aşezare la poalele Crucii, a păcatelor noastre, a tuturor căderilor noastre. Unele cântări liturgice din ziua de Vineri, vorbind despre Sfânta Cruce, amintesc de trei copaci: cedrul, pinul şi chiparosul, din care ar fi fost alcătuită Crucea lui Iisus. O tradiţie iudaică veche arată că Lot, nepotul lui Avraam, a descoperit mormântul strămoşului Adam, într-un loc unde creşteau trei copaci: un cedru, un pin şi un chiparos. Potrivit aceleiaşi tradiţii, Adam, înainte de a muri, a trimis pe fiul său să ceară Arhanghelului Mihail o sămânţă din Pomul Vieţii, având convingerea că dacă prin acest copac a pierdut Raiul, tot prin el va veni şi izbăvirea. Arhanghelul i-a dat trei seminţe, iar când a murit, Adam le-a luat cu el în mormânt. Din ele au răsărit cei trei copaci găsiţi de Lot: un cedru, un pin şi un chiparos. Din lemnul celor trei copaci, Noe şi-a construit corabia sa, cu care a salvat lumea de potop. Din urmaşii acelor copaci şi-au făcut Moise toiagul său izbăvitor şi Solomon cortul mărturiei din Sfânta Sfintelor. Din acei copaci a fost construită şi Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
Sâmbăta, ziua de pomenire a morţilor
Până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, sâmbăta era ultima zi a săptămânii, aducând aminte de finalul creaţiei lumii. Însă, odată cu jertfa şi Învierea Sa din morţi, Mântuitorul a arătat că lumea creată nu reprezintă totul, ci ea „se împlineşte“ în veşnicie, în ziua a opta, care este duminica.
În imnografia liturgică, sâmbăta e ziua odihnei Mântuitorului înainte de Înviere, petrecută „în mormânt cu Trupul, în iad cu Sufletul, în Rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul“. De aceea, în această zi îi pomenim pe toţi cei plecaţi din viaţa pământească, pentru ca şi ei să fie părtaşi odihnei Mântuitorului şi să învie împreună cu El. Cântările liturgice ale sâmbetei îmbină tema pomenirii tuturor celor plecaţi cu pomenirea sau invocarea diferitelor categorii de sfinţi, ca unii ce pregustă fericirea şi odihna veşnică. Întreaga imnografie din slujbele sâmbetei, legată de pomenirea celor adormiţi, este brăzdată de tema odihnei şi a fericirii, opusă celei a păcatului şi a morţii. Pe de altă parte, sâmbăta, fiind ziua în care s-a terminat creaţia lumii şi în care Creatorul s-a odihnit de lucrarea Sa, este totodată şi icoana sau preînchi-puirea odihnei celei veşnice şi fericite, de care se bucură Sfinţii şi Drepţii după ieşirea lor din ostenelile vieţii pământeşti.
Interesant... voi reveni sa-l aprofundez!
Mulțumesc din suflet, Domnule Muntean. Așa cum m-am acoperit, diplomatic, în preambulul eseului, nu mi-am permis a fi exhaustiv ci doar informativ.
Orice completări sunt primite cu entuziasm, subiectul fiind foarte vast, susceptibil la corecturi și adăugiri.
Poate vom edita o a doua ediție revizuită și corectată căci, în ciuda insistențelor mele pe NET, pe partea de religie creștină aproape că nu am găsit de loc referințe.
Lecturat cu drag!
-
1
-
2
de 2 Următor →