Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong
Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare
Doar umbra te-nvelea-n al său sarong
Când te sculpta în muntele de sare.
O inimă să ardă în piept ți-a pus
Doar marea cu-ale sale brațe reci
Vroia s-o stingă - soare în apus
Să te închidă-n valul ei pe veci.
Un munte peste tine-a prăvălit
Vroia sa îți înfrângă îndârjirea
De mal apoi cu forță te-a izbit
Să nu-ndrăzneşti să ceri cumva iubirea.
Dar rătăcind ca umbra după soare
Mânată-n vântul vieții ca un fulg
Duceam singurătatea pe picioare
Iubirea vrând din mine să o smulg.
Și ajungând pe-același mal cu tine
M-am transformat în cerul necuprins
Și sărutându-ți pletele saline
Cu dragoste tristețile ți-am stins
Căci te-am cuprins în mine ca un dor
Și te-am născut apoi ca pe-o minune
Să ai în față o viață fără nor
"Senin" să-ți spun iar tu să-l porți ca nume!
de Gabriela Mimi Boroianu
07.03.2015
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumos poem!