Fiinta umana care nu urmareste sa inteleaga sensul existentei sale, care nu este la unison cu armonia macrocosmica, facand astfel greseala dupa greseala, vasuporta mai devreme sau mai tarziu rezultatele actiunilor sale pentru cauniversul este astfel structurat incat fiecare primeste ceea ce merita.
Siastfel ,incetul cu incetul, viata devine o imensa problema, perceputa prinprotectorii „ochelari de cal”. Fiinta bolnava proiecteaza o lume din ce in cemai bolnava.Simturile ei saturate nu vad, nu simt, nu aud decat dupa criterii pecare crede ca le-a ales, dar de fapt ii sunt impuse de conditionarile pe caresingura si le-a generat.Abrutizarea tine adesea loc de repaos.Cine esti? Unautomat pe jumatate uman telecomandat? Si consumul de pilule, tranchilizante,excitante (aceste camasi de forta chimice) creste din an in an intr-un modingrijorator. Si violenta isi mareste imperiul asupra constiintelor si frica deincertitudine se intinde insidioasa in mintile oamenilor. O simpla panageneralizata de electricitate ajunge pentru a arata fragilitatea civilizatieinoastre, muritoare ca oricare alta. Totusi nici o societate nu este in masura sane-o dea, caci marea majoritate dintre noi nu stim care este si cum sa gasimadevarata fericire care sa fie vesnica. Adevarata fericire o gasim in noiinsine, prin evolutie spirituala afland cine suntem cu adevarat. Toate bogatiilelumii nu ne pot face cu adevarat fericiti pentru ca acest gen de fericire estesuperficiala, efemera care dispare cel mai tarziu in momentul mortii. Doarobtinerea starii de Reunire Holistica cu Sursa Vietii (revelarea adevarateinoastre naturi) ne poate da adevarata fericire eterna.
„ Foarte multi oameniau un mod de a actiona asemanator cu acela al animalelor, generand staripatologice si infantilism in general...Si cu cat o natiune sau o rasa estedezvoltata doar tehnologic, cu atat mai mult sistemul ei tinde sa devina maineiertator si comercializant... Toate acestea pentru ca unii dintre noi continuasa actioneze ca animalele si nu au invatat sa traiasca profund, spiritual, caniste adevarate fiinte omenesti.”
-->
Comentarii
Dat fiind faptul că omul acţionează cauzat de trebuinţele sale - naturale şi sociale, materiale şi spirituale – şi, totodată, orientat de scopurile în care îşi transpune şi traduce diferitele sale cerinţe, munca sa are, aşa cum a teoretizat îndeosebi Georg Lukacs, un dublu caracter: cauzal şi teleologic. Şi cum principala muncă a omului este activitatea profesională, desfăşurată fie în sfera producţiei materiale, fie în oricare alt domeniu socialmente util, sensul pivot al existenţei sale va fi, de regulă, cel al profesiei sale.
Sensul muncii, al activităţii profesionale, va fi legat, în condiţiile adâncirii specializării din zilele noastre, de formarea şi prestaţia specialistului, care să stăpânească şi să aplice cunoştinţele legate de obiectul, de mijloacele şi de rezultatele muncii sale. Cum profesionistul se formează în urma alegerii unei profesiuni şi a calificării în domeniul şi specializarea propuse, putem spune că omul contemporan îşi conturează principalul sens al vieţii şi activităţii sale începând cu reflecţiile sale de tinereţe privind viitoarea sa profesiune şi cu alegerea acesteia dintr-o gamă mai largă de posibilităţi. Apoi, va alege între o specializare îngustă şi un orizont profesional mai larg, între a fi un executant corect şi un novator, un creator