Linii paralele inegale
definesc drumuri
permisive sau nu.
zebră necălcată încă de lei
rumegând viață și moarte
în dungi verzi înclinate în sus.
eternitatea e început de infinit.
izvorul din sânge de miel
inundă fierbinte linie de cuțit
gâlgâind roșu șiroaie dulci
de sfârșit necesar.
dungă fermecată e și nașterea
încolțind linie de viață
unde prima moarte ne uită
alăptând timpul spre cealaltă.
granița spre înăuntrul nostru
tot o linie de demarcație e
spre a vrea și a putea exista
concomitent cu vântul.
rana închistată în durere
e linie aspră nevindecată
de cicatrice plină de lacrimi
spre o altă nedungă.
și gura întredeschisă-n plâns
e linie prea umedă de dor
de alte buze flămânde
cuvinte plouate în lipsă de nor.
toporul înfipt prea adânc
cu atâta sete rece de cald
e tot o dâră de foc nestăvilit
ars de lacrimi de sevă.
mâinile ferecate pe piept
cu degete vineți împreunate
în inimi de stâncă plângând
sunt tot dungi de țipât jelit.
până și crucea sfântă
pare o dungă firavă
de iubiri inocente
cu mâinile-n sân.
10 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Va multumesc profund!!
până și crucea sfântă
pare o dungă firavă
de iubiri inocente
cu mâinile-n sân.
Semn admirativ de citire, un poem profund care te indeamnă la analiză.
Un poem deosebit, felicitări !
eu aplaud cu drag.....
dungă fermecată e şi naşterea
încolţind linie de viaţă
unde prima moarte ne uită
alăptând timpul spre cealaltă