Un fluturaș se ridică-n cerul înstelat
Căutând asiduu, sfânta stea a iubirii,
Este dorul meu chinuit și însetat,
După amor fierbinte și gustul fericirii.
El zboară din greu prin ploaie și vânt,
Spre zâna cea visată, ce frumos lucește,
Nu-i pasă că-i departe de pământ,
Îi place de ea, în taină o dorește.
Oare acum, am dat de ea?
De acea căldură sufletească,
De dragoste, de steaua mea,
Ce gingaș o să mă încălzească?
Dar am greșit, îmi pare rău,
Și cad în beznă distrus foarte,
Mi-ai ars aripile, mă prăbușesc în hău
Găsind nu dragoste, ci moarte.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc din suflet, dle Mihai Ștefan Aesene!