Cerul respiră prin bătaia unei aripi
aude clinchetul stelelor înainte de zbor
toarta de care se prinde pământul.
Mâinile sunt pâinea şi apele lumii
mai lichide ca roua în alveolele florii
şi învaţă vulturii cu înălţimea
de munţii li se par goluri pline de pradă.
Dacă acolo ar fi sfârşitul
cât de multă răbdare ar putea să îndure
până când cerul se înrobeşte pe sine de verde
sfârşind nesfârşitul.

Comentarii