Sfârşit de toamnă ruginie
frunzele căzute îşi pierd strălucirea
vântul le spulberă necruţător
ce nepăsător se-arată
faţă de durerea lor mută
Aş vrea să mă metamorfozez într-o pasăre
un Icar cu aripi imense de ceară
să încep o călătorie spre neunde
precum păsările
spre o dimensiune superioară stării de fapt
Cănd dorul mă sfâşie
căldura din inima ta -inima mea
să- mi topească aripile
să mă prăvălesc în abisul iubirii curate.
Sfârşitul tristei toamne ce-şi îngână prohodul
să fie avatarul care aşterne
liniştea pe rănile durerii trupului
şi a sufletului extrem de trist.

Comentarii
Mulţumesc Valeria pentru aprecieri şi lectură !
Cu deosebită stimă,
Dan
E una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit aici.Felicitări!
Mulţumesc Larisa pentru aprecieri !
Felicitari Dan,foarte frumos!
Mulțumesc Mihaela pentru trecere și ..imagine !
As vrea sa ma metamorfozez intr-o pasare
un Icar cu aripi imense de ceara
sa-ncep o calatorie spre neunde
precum pasarile
spre o dimensiune superioara starii de fapt

Cu drag!
Mulțumesc Patricia pentru frumoasele cuvinte adresate și pentru lectură !
Mulțumesc Camelia pentru lectură și superbul clip oferit cu generozitate !
-
1
-
2
de 2 Următor →