Călătorește privirea pe foaia albă,
glasul vântului rece iar îl ascult,
La geamuri a iernii rece salbă,
te ascunzi iubite în visul nopții tăcut
Arcușul peniței aleargă în noapte,
eșarfa vântului este atât de rece,
se strâng în călimară calde șoapte,
prin visurile nopții cineva trece.
Privesc cerul rece fără de hotar,
ceasul liniștit bate miezul nopții,
Strâng lacrimile în al sufletului altar,
cu steaua noastră adesea am vorbit.
Pe cerul senin luna încet se arată,
printre înghețate, veșnice ninsori.
Numai penița scrie, este întristată,
ne-am întâlni în visele nopții deseori.
Pe foaia albă adun multe cuvinte,
doar unul este al meu drag sfetnic,
La geamuri iarna începe iar să cânte,
umblă la geamuri vântul ca un pustnic.
24.12.2020
-->
Comentarii
am adăugat aceasta gluma pentru ca este necesar și puțin umor, dar mai ales ca semn de prețuire pentru sensibilitatea lirica ce o așterneți în cuvintele poemelor
"La geamuri iarna începe iar să cânte,
umblă la geamuri vântul ca un pustnic."
Nicoleta, e bine sa nu amplificam amintirile dureroase., cu toate ca, acestea tin focul poeziei aprins.
Sa fii vesela si sa petreci sarbatorile cu sanatate si bucurii!