Și de ți-aş povesti

[Gabriela Mimi Boroianu]

Și de ți-aş povesti, nu mi-ar ajunge viața
Și nici oceanul maluri , n-ar avea să cuprindă,
Cuvântul ce din somn trezește dimineața
Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă! 

Și de ți-aş povesti, ar trece marea dealul
Cărunta frunte munții încet vor apleca 
Pe doruri risipite să îi sărute malul
Când vorba mea duioasă glasu-şi va ridica.

Și de ți-aş povesti, de-o inima ce bate
Când numără nisipul ce curge din clepsidră
Că până sus la ceruri ecoul ei răzbate
Cu toate că-i ascunsă-n a pieptului firidă

Și de ți-aş spune toate ascunsele mistere,
Ce viselor dau viața și le ridică-n zbor
Purtându-le ofrandă, doar cerului Venere 
Căci inimii nebune din lacrimi bat zăvor.

Și de ți-aş spune focul ce s-a aprins să-mi ardă
A liniștii câmpie, al bucuriei lan
Ce-a ochilor lumină în lacuri vor să-mi piardă
Când dorurile mute s-ar tot rostii în van. 

Și de ți-aş povesti s-ar sătura și timpul 
Și-n vălul nemuririi ne-ar înveli-apoi,
Ar prăvăli din ceruri pământ făcând Olimpul,
Doar ca să uite-o clipă dorințele din noi.

Dar am să tac ca noaptea ascunsă după umbre
Căci amăgirii azi nu vreau să-i dau tribut
Vreau să-mi păstrez speranța și nu vreau gânduri sumbre
Vorbindu-ți de ceva ce să am aș fi vrut...

de Gabriela Mimi Boroianu
19.10.2014

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc din suflet!

[Agafia Dragan]

Frumoase versuri! Lecturat cu mult drag.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]