Zbuciumat este gândul
închis într-o carapace de scoică
să dăruiască perle,
de valurile mării se tot ondulează
ca un banc de peşti argintii
plecaţi spre zone astrale.
Din adâncimi vine o linişte deluroasă,
întunericul ce vrea să domine
lumina caldă din cer.
Silit la mai mult gândul de-acum
arde-n scorburile memoriei
şi începe să se desprindă din ea.
Simte cum vine fosforul din ape
straturi de lumină s-aşeze
cum din idei se iscă
spirite înalte.
-->
Comentarii