Simțire
Mă simt uneori izvor și fântâni,
alteori un actor sau să-i zicem un rol,
aplaudat la un țărm,de pescari mai bătrâni,
pentru tot ce-a rămas,din căderea-mi în gol.
Mă simt uneori,ca o amforă...toarte,
pescăruș cu strigarea,ce o mai are în gât,
pe fundul de mare,cu epave ce-s moarte,
nu-s nici cântec,nici odă,un strigăt și atât.
Sunt și toamnă,târzie,am frunze în gânduri
am pene de păsări lipite pe trup,
adorm printre cețuri,peste dealuri,prin rânduri
le lipesc ca și Icar,când mă-nalt,mi se rup.
Adorm câteodată ruginiul în care
îl port enigmatic,în sufletul meu,
cu chipul tău sfânt,găsit lângă-o mare
să-i scriu poezii...deslușite cu greu.
Doresc doar atât,ca nisip să m-adun
la țărmul în care,stâncile-s verzi
într-un vis de copac,fără frunze să-l pun,
să-ți fiu apoi val,când îl vezi,să mă pierzi !
-->
Comentarii
Multumesc tuturor!
frumos!
Frumos! Aprecieri!