Simţire
Ştiu, sunt departe-acum şi vinovat e timpul,
că străjuiesc în dor, simţindu-te aproape
şi cer doar clipei tale să laşi liber cuvântul,
iubirii ce ne scapă, privire pe sub pleoape !
De ce struneşti cuvântul,în lumile confuze
căci eu numai cu tine îmi mai întârzii viaţa,
sunt pe un câmp iubito,cu urme de obuze,
dar am în mine visul,cu tine şi speranţa.
Precumpăneşti vorbirea,nu ştiu dacă e bine,
când încă zorii zilei, dansează pe un val,
mi-eşti foşnetul de frunze,cel renăscut în mine
şi te aud,mereu căci sunt la tine mal.
Ai dreptul la tăcere, căci eşti în nesfârşire,
alaiul meu dorinţă,cu procesiuni înalte,
nu am vreo întrebare,în mine eşti iubire,
un drum ascus de zeii, ai lumii celeilalte.
Eu te iubesc femeie şi strig a ta chemare,
primeşte-mă în viaţă, în suflet şi în gând
şi fii mereu un zîmbet, lumină-n întristare,
să pot să mă revărs,iubire-n suflet blând .
-->
Comentarii
Foarte frumos! Omagiu adus femeii si iubirii!
Frumoase versuri!