Auzi gândurile-n noapte,
într-o stare de nelinişte,
cuvintele vorbind în şoaptele
unui entuziasm nestăvilit ?
Auzi ecoul bătăilor inimii
minţii tulburate din roua dimineţii
pe firul ierbii de un imbold grozav
înnegrit de vreme ?
Fiorii trimişi- firul de dor
aruncând priviri întrebătoare,
puf de păpădie pe vânt uşor
unui chip sever ?
Când steaua mea îţi cade-n palmă
într-un amestec,
să rabzi ca să te ardă calmă
o patimă înverşunată ?
Auzi lumina lunii, raza soarelui,
a invitaţiei la sarcasm
pe ram, aşezat trupul vântului
uitat de timp ?
Ropotul lacrimei când cade,
sub nori inima se zbate ?
Elisabeta Luşcan/ Marius Iulian Zinca, Simţire/ Uitarea timpului (în sarcasm), duet 1 la 1
-->
Comentarii