19. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea a II-a: Extazul și Consfințirea Eternității
Simfonia discretă a greierilor (sonetul XIX)
Ne ardem sufletul în astă scânteie
Și brațele se strâng cu o putere
Ce nu mai cere timp și nici mângâiere,
Ci vrea să-nchidă-ntreaga atingere.
O nouă febră trupul ne îndoaie,
Căci carnea știe tot ce-a fost ascuns,
Și la secretul inimii-a răspuns
Cu o dorință gata să ne-nmoaie.
Suntem un ghem de patimă și viață,
O împletire oarbă de suflări,
Pe care nicio lege n-o mai frânge.
Topiți în noaptea plină de dulceață,
Plutim deasupra caldelor mișcări,
În clipa-n care sângele ne plânge.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii