Îmi îndrept paşii spre necunoscut
E o stare de atotcunoaştere
În care am renunţat la tot ce-i trecut
Lăsând viitorului o nouă naştere.
Îmi îndrept gândul spre interior
Fără a aştepta ceva nefiresc
Găsesc jale, chiar şi dor
Şi atunci grabnic mă redefinesc.
Stări, momente, clipe, vise
De-aş putea le-aş arunca
Dar în ele sunt tot prinse
Tot trăiri din viaţa cea
Pe care de aş putea
Aş redefini-o toată
Să fie doar clipa mea
De uitare dintr-o dată.
Azi privesc din nou la mine
Aş schimba, dar nu mai pot
Tot trecutul ce îmi ţine
De urât şi antidot
La cel viitor ce pare
În singurătatea grea
Să rămână în visare
Şi cu el şi soarta mea.
-->
Comentarii