Nu mă mai miră
sentinţa sinusoidală a lumii,
sincopele care bântuie drumul,
obişnuinţa cu gândul că aşa trebuie să fie.
de totul se ptrece în curbe veninoase şi strânse.
Golit de tăcere în timpul ud şi bolovănos
îmi lipseşte şansa visată
cu teama ce vine grabită din urmă.
Tu
cu viţa iubirii în sân ca o verde liană
mă înfăşori şi urci mereu
amintind se starea de beatitudine,
lumina bogată ca fildeşul
revărsată-n vitralii.
sentinţa sinusoidală a lumii,
sincopele care bântuie drumul,
obişnuinţa cu gândul că aşa trebuie să fie.
de totul se ptrece în curbe veninoase şi strânse.
Golit de tăcere în timpul ud şi bolovănos
îmi lipseşte şansa visată
cu teama ce vine grabită din urmă.
Tu
cu viţa iubirii în sân ca o verde liană
mă înfăşori şi urci mereu
amintind se starea de beatitudine,
lumina bogată ca fildeşul
revărsată-n vitralii.
-->
Comentarii