Albastră e ideea de dreptate
Ce decupează valuri înspumate
Și se blochează într-o geamandură,
Apoi înjură prezentul, cu ură.
Doar ceru-i gri!
Albastră e privirea ce-i blocată
Pe rugina de pe calea ferată
Și nu descoperă drumul iubirii
Pe traiectoria rece-a robirii.
Doar ceru-i gri!
Albastră este: soarta, clipa, ceasul
Care nu pot, nu vreau să țină pasul
Cu o dură schimbare, dirijată
De un pion mânjit cu ciocolată.
Doar ceru-i gri?
Albastru e al vostru abecedar,
Pe care vreți să-l retușați. E-n zadar!
Culoarea, azi, pălește pe hârtie
Chiar dacă voi ați schițat o pârtie.
Doar ceru-i gri?
Albastru este versul meu încurcat,
De care poate v-ați cam săturat,
Însă condeiu-mi zice: „Hai, nu șoma,
Extrage din silabe doar aroma!”
Doar ceru-i gri!
-->
Comentarii
Doar întâmplător „situația albastră” s-a agățat de cifra 13. Îți mulțumesc, dragă Aurelia, pentru popas.