Prin ceaţa densă
din care apare pe drum
soarele,
îi smulg câte o rază.
Speriat se loveşte de copaci
şi nu se dă biruit,
noi îl iubim cum se cuvine
de nu ne împiedică nimeni,
bucuria luminii creşte-n tăcere.
Pădurile urcătoare pe munţi
cu luminişuri orbitoare
sunt cuprinse de afinul sălbatic
ca o apă de peşti
Trăire hieratică înaltă
să se cunune cu noi
pentru clipa în care începutul
se lasă să dăinuie
şi noi trebuie să-l căutăm.
-->
Comentarii