Soarele
(GV)
Eşti aici, răsărit ce se plimbă prin mine,
mângâiere de etern, când eu abia
îmi dezgolesc ochii,
ca să pot privi în ai tăi,
liniştea mea.
Răsar doar prin tine,
flămând de clipa arsă a pasiunii,
sub răstignirea soaptei tale,
aşteptându-te să coborî în mine,
să treci prin noi
şi să simţi că sunt aici
şi te aud,
mers al apei în tăcere.
Credeam că eşti un simplu trecător,
soarele meu, precum aerul
care îmi străbate pieptul,
când sângele neînceput al fericirii,
îmi este lumină şi rugă,
dar tu, îmi eşti atingerea,
care mă iubeşte şoptind, răsărit.
Vom încăpea în el păcat ... fărădelege,
dacă lumina asta este pentru noi.
-->
Comentarii