În somn se ridică visele în picioare
de pe un rest de realitate apus
într-un azimut de minte ascuns
care arată alte drumuri
dorite sau nebănuite.
După aceea fac plecăciune în faţa
măritului somn ce relaxează fizicul
în timp ce sufletul azvârle-n toate direcţiile
oboseala stresul şi tot ce-l nemulţumeşte
pentru a nu mai simţi nimic.
Se-avântă în magia somnului
care îşi întinde braţele până-n adâncul
trupului şi-l cuprinde cu tot dragul
îl leagănă şi-l alintă cu liniştea şi orbirea
ce-i potoleşte toate zgaibele realităţii.
Unele vise stau cuminţi
lângă somnul necunoscut lăsându-l
pe om să se refacă în faţa pocinoagelor
ce-l aşteaptă iar alte vise încep să se plimbe
să danseze prin faţa ochilor ori să facă
giumbuşlucuri de tot felul sau altele-şi
bat pietrele şi baroasele în capul sufletului
ce se bezmeticeşte şi se-agaţă de azimutul
de unde realitatea îşi încuiase uşa
căutând cu disperare clanţa
să se trezească şi să plece iarăşi
cu tot cu fizicul şi cu toată fiinţa
luându-şi cu el sau înecându-şi în tenebrele minţii
tot ce visele i-au arătat sau şoptit.
După trezire măritul somn priveşte
în urma omului ce i s-a desprins din braţe
şi-a luat-o la sănătoasa lăsându-l
la poarta azimutului să-l aştepte
până deseară sau până când o binevoi el
să se lase cuprins şi alintat din nou
de linişte şi de orbire.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Adevărat! Mersi, Dorina!